Mititel cat un cercel

Stateam eu linistita aseara la masa in bucatarie si ma dadeam pe net si ce sa vezi… Cand se face linistea mai liniste, de sub cuierul din hol, mititel cat un cercel iese chiar un soricel. Mie tot timpul mi-a placut piesa asta  de la Rosu si Negru, dar chiar sa tremur ca o vanatoreasa, nu-mi inchipuiam. Cand l-am vazut fratilor am urlat din rarunchi si m-am cocotat tremurand pe scaun. Si in el cred ca a crapat inima de frica, pentru ca s-a repezit speriat din nou sub cuier. Tarand dupa el toata demnitatea, curajul si ratiunea mea care s-au pitit in cel mai adanc si prafuit colt si s-au chircit acolo cu disperare toti.

Uite asa toata imaginea mea despre mine s-a facut subtire ca un fum si si-a luat zborul. Stateam terorizata sus pe scaun si dadeam telefoane cu disperare sa vina cineva sa ma salveze de MONSTRU, iar cand nu vorbeam la telefon cantam din rasputeri ca sa nu mai indrazneasca sa iasa. Bineinteles ca mintea mea lucra in acest timp, ce-i drept in detrimentul meu. Imi imaginam ca nu voi putea sa mai locuiesc in casa asta, ca ii va cheama si pe prietenii lui sa faca chef la mine pe masa si  vor face glume pe seama mea. Bietul monstru mititel cred ca era mai speriat decat mine si uite asa am tremurat impreuna ca niste eroi pana el s-a gandit sa plece pe unde a venit pentru ca in casa asta locuieste un monstru mare si pe deasupra si urlator.

Mergem la o cafea la Belgrad?

Cu intrebarea asta m-au intampinat cativa prieteni de-ai mei sambata cand iesisem sa-mi beau cafeaua pe o terasa din  Timisoara.

Sa mergem! Si am plecat.

Trebuie sa va spun ca imi vine sa-mi trag palme singura pentru ca nu am catadicsit sa ma misc pana acum si sa vizitez Belgradul. Un oras minunat si atat de aproape de Timisoara.

Ce-i drept noi am pornit cam tarziu la drum sambata asa ca multe ne-au ramas inca de vazut cu prilejul urmator. Am reusit sa vizitam fortareata Kalemegdan, zona pietonala din centru si catedrala Saborna Crkva.

Spre seara am ajuns in zona Ada Ciganlija unde sunt foarte multe cluburi si cafenele cu muzica live. Am fost la Red Shoes Cafe si ne-am simtit minunat si va spun ca cele doua trupe care performau succesiv pe cele doua scene din club au facut o atmosfera de zile mari. Artisti cu adevarat profesionisti. Cu greu ne-am desprins de acolo pe la 2 si jumatate dimineata pentru a pleca inapoi spre Timisoara. Acum e sigur ca data viitoare o sa ne luam cel putin o noapte de cazare.

Despre sarbi pot sa spun ca sunt foarte sociabili si majoritatea vorbesc limba engleza.

Daca va hotarati sa mergeti cu masina trebuie sa stiti ca viteza legala in afara localitatilor este de 80 de km la ora. Ei o respecta si la 4 dimineata, ceea ce ma face sa cred ca amenzile sunt mari si politistii intransigenti.

Pisica turista

Intr-o dupa amiaza calda de septembrie, anul trecut, am vazut urmatorul tablou in piata Unirii din Timisoara :

Anul acesta la Vama Veche, ce sa vezi :

Eu cred ca pisica noastra s-a hotarat sa calatoreasca.

Nea’ Instalatorul

Ati observat ce seamana cuvantul “capodopera” cu “manopera” ? Eu am avut ocazia zilele trecute sa vad ca, practic, capodopera merge mana in mana cu manopera.

Exista job-uri fara de care lumea noastra ar fi aruncata in negura evului mediu in doi timpi si trei miscari. Nu, nu ma refer la cei care lucreaza pentru NASA si nici macar la vreun neurochirurg celebru. E vorba despre Nea’ Instalatorul, un demiurg in felul lui simplu de a fi.

Cum eu am niste neintelegeri mai vechi cu Zeul Tevilor, acesta ma tot ataca asa … cam la trei luni, cu o lovitura de gratie fix in moalele capului.

Si iaca asa ma trezesc cu scandal la usa. Vecina de jos desfigurata de manie si cu spume la gura, cum are cainele meu dupa ce alearga vreo 5 km, incepe sa ma acuze ca imi bat joc de ea. Ce-i drept biata femeie nu e vinovata pentru neintelegerile mele cu Mai Marele Tevilor si cade victima colaterala in acest razbel destul de des. Pe de alta parte nici eu nu-s inca destul de nebuna incat sa-mi gauresc singura tevile de la baie si astfel  sa pot fi acuzata de bataie de joc. Cu putin ajutor de la ceilalti locatari am reusit sa o calmez. Acum da-i si lupta … adica trebuia gasit THE INSTALATORUL. Si … surpriza… il gasesc… si… surpriza, chiar poate sa vina sa vada care-i baiu’. Si… surpriza… exact asta a facut, pentru ca de reparat nu avea timp sa repare in ziua respectiva, ci poate saptamana viitoare. Doar dupa ce l-am rugat cu cerul si cu pamantul vreo jumatate de ora, s-a milostivit sa vina a doua zi. Bineinteles ca a doua zi am fost la dispozitia lui fara drept de apel, daca zicea ca poate in 3 minute, m-as fi teleportat acasa de la lucru indiferent ce s-ar fi intamplat. L-am plimbat cu masina prin tot orasul sa ia materiale ca sa imi arate el ce bun profesionist e el si ca nu vrea sa ma duca la cel mai scump depozit, asa ca pentru un leu si 30 de bani in minus, ne-am plimbat o ora prin oras, timp in care am primit si indicatii pretioase despre modul in care trebuie sa conduc si am ascultat povestea despre cum a impiedicat el o nenorocire cand l-a facut atent pe un client sa nu dea peste un pieton.

A lucrat vreo 3 ore, timp in care eu am stat cuminte cuminte, mi-era frica si sa respir… sa nu-l supar cumva, ca firea mea naravasa ma impinsese la niste comentarii mai acide la un moment dat, comentarii care se pare ca au atarnat greu si la capitolul manopera lucrarii.

Asa ca dupa ce Nea Instalatorul a terminat capodopera, iar eu i-am platit cu o mana tremuranda manopera, am observat ca intr-adevar apa nu mai curgea prin locul respectiv, ci pe alta parte (si, chiar daca inainte sa inceapa el lucrarea pe acolo nu curgea firicel de apa, nu este vina lui, tevile sunt vechi, instalatia proasta…etc…) deci am ramas buni prieteni si ne-a dat intalnire saptamana viitoare pentru o noua capodopera si manopera.

Sa o asculti pe mama

Am prea multi ani si inca nu reusesc sa o ascult pe mama, desi inevitabil ajung la vorbele ei. Noroc ca mama are intelepciunea sa nu strige: “Ti-am zis eu!”. Las’ ca daca  nu striga mama, striga sufletul in mine: “Ti-am zis eu!”. Da,  striga tare, cat il tin puterile si ascutit de ma doare. Si acum striga sa-mi sparga piptul si eu m-as ascunde sa nu-i dau socoteala, dar n-am unde sa ma ascund de sufletul meu.

Erata

Uite ca m-au coplesit emotiile si nu am dat leapsa mai departe, asa ca Iulia, Adrian si Liviu – sa speram ca maestrul are chef de jocuri – este randul vostru.

Leapsa literara

Am primit  de la Tomata o leapsa literara. Asa ca ii multumesc si incerc sa o onorez.

1. Ce carte ai recomanda si de ce unui dezamagit in dragoste?

NOCTURNE.  CINCI POVESTI DESPRE MUZICA SI AMURG de Kazuo Ishiguro pentru ca prezinta dragostea realist,  exact ca in viata cand nu totul este spectaculos, nu exista schimbari de situatie dramatice si finalurile nu sunt intotdeauna fericite.

2. Ce carte ai recomanda si de ce iubitului/ iubitei?

Asta da intrebare. Suntem de putin timp impreuna si nu stiu daca ii place poezia asa ca… Napalm D’Or Daniel – Silvian Petre.

3. Ce carte ai recomanda si de ce celui mai bun prieten?

Citadela de Saint – Exupery pentru ca este o carte minunata care pur si simplu te poarta ca pe val.

4. Ce carte ai recomanda si de ce unui copil de 10 ani?

Micul Print de Saint -  Exupery. Pentru ca eu am citit-o in adolescenta cand deja capatase alte valente si as fi curioasa cum o vede un copil de 10 ani.

5. Ce carte ai recomanda unui mare aventurier/calator?

Pestii canta in Ucayali de Arcady Fiedler. Este o carte aparuta in 1961 pe care eu am descoperit-o copil fiind in biblioteca parintilor. M-am indragostit de America de Sud pe loc si desi inca nu am reusit sa ajung acolo sunt sigura ca intr-o buna zi o voi face. Pentru un calator ar fi un pretext bun pentru o noua aventura.

6. Ce carte ai recomanda si de ce unui dusman cunoscut?

A iubi inseamna a ierta de Savatie Bastovoi, mie mi-a fost de mare ajutor sa nu ajung sa urasc.

7. Ce carte ai recomanda unei persoane care nu iubeste lectura?

Despre dragoste si alti demoni de Gabriel Garcia Marquez. Nu poti sa nu te indragostesti de lectura cand il citesti pe Marquez, plus ca este destul de scurta astfel incat sa nu se plictiseasca (acum am fost rautacioasa).

8. Ce carte ai recomanda si de ce unuia “cu nasul pe sus” ?

Despre omul frumos de Dan Puric. Un om frumos nu poate fi cu nasul pe sus. Ca sa faci lucruri mari in viata trebuie sa dai dovada de putina smerenie, sa fii atent la oamenii din jurul tau.

9. Ce carte ai recomanda si de ce primului din lista ta de bloguri?

Iuliei i-as recomanda Sinuciderea fecioarelor de Jeffrey Eugenides, pentru ca am un feeling ca e o poveste pe placul ei.

10. Ce carte ai recomanda si de ce unuia care crede ca le-a vazut pe toate in viata?

Procesul de la Nurnberg de Joe Heydecker si Johannes Leeb, cu siguranta nu le-a vazut pe toate.

PUI DE OM

Viata a facut in asa fel incat majoritatea celor la care tin foarte mult sunt la cel putin cateva sute de kilometri de mine. Asa se face ca o familie foarte draga mie se afla tocmai in Constanta, in celalalt capat al tarii. De ea ma leaga 5 ani de studentie cu toate excesele lor si o prietenie ce nici nu poate fi exprimata in cuvinte, iar de el o simpatie care s-a instalat imediat ce l-am cunoscut precum si recunostinta ca are atata grija de “fatuca”, adica de ea. Sunt doua suflete frumoase care au fost binecuvantate cu un prunc minunat, cum altfel. Caci la el vroiam sa ajung. E la o varsta minunata si a descoperit Legendele romanilor. Burebista, Decebal, Mihai Viteazu, Brancoveanu sar peste veacuri si striga “La lupta ostenii mei!”.Toata lumea lui e transformata … osteni, cai si lupte. Barbatii din preajma s-au  prefacut in cai, iar noi reprezentantele sexului slab in dusmani. Am trecut peste tenta misogina pentru ca, amabil, copilul mi-a explicat ca fetele nu prea sunt curajoase, in afara de Ioana D’Arc (nici nu stiti cum e sa auzi asta din gura unui pui de om de 3 ani). Asa ca am fost pe rand balaurul pe care il rapune Sfantul Gheorghe (de vreo 50 de ori) si inca vreo cativa turci misei invinsi si ei  repetitiv pana la epuizarea subsemnatei.

Sa va traiasca pruncul dragilor, ca vajnic conducator de osti ati mai facut!

Sweet Summer Days

Dornici sa evitam aglomeratia dintre Brasov si Bucuresti, am ales sa mergem spre mare pe la Intorsura Buzaului, Siriu, Nehoiu, Buzau, Amara(tabara din clasa a V-a… ce vremuri…), Slobozia, Cernavoda, Constanta, Vama Veche. Drumul de la Intorsura pana la Buzau este foarte frumos si am avut o dimineata ca-n povesti, fericiti ca in sfarsit gradele incep sa urce nu sa coboare ca la Sfanta Ana.

Spre Slobozia am simtit dogoarea campiei, m-am bucurat de o piata formata adhoc intr-o intersectie  unde se vindeau pepeni pe nimica toata si mi-as fi dorit sa cumpar cate ceva de la toate mamaitele care te imbiau care mai de care cu roadele gradinii. Partea asta de tara parea toropita de soarele puternic, parca totul era dat in rascopt si fantanile cu cumpana erau mai dese decat copacii. Un desert cu fantani cu cumpana…nu stiu de ce, aparitia lor scheletica nu ma facea sa cred ca ai putea supravietui prea mult in acele locuri.

“Pe o lunga si aspra si stearpa sosea

Era o fantana cu ciutura grea …”

Restul drumului a trecut ca prin farmec si am ajuns la VAMA. Am fost hotarata sa ma bucur de orice,  sa iau partea buna a lucrurilor, asa ca nu are rost sa va povestesc despre ce nu mi-a placut… au fost destule… Va voi spune doar ca e minunat sa stai la cort la doi metri de mare,  sa adormi si sa te trezesti in sunetul valurilor, e minunat sa vezi delfini inotand in tandem la ora 6 dimineata la 5o de metri de tine, e minunat sa te bucuri de cea mai limpede si mai albastra apa de pe litoralul nostru si, mai ales, e minunat ca toate acestea sa fie firesti.

Tara mea are…

Am fost intr-o mica vacanta despre care nu am avut timp sa scriu pana acum. Am pornit de pe malurile Begai spre Marea cea Mare, tocmai la granita cu vecinii gradinari cu cefe groase, in localitatea cunoscuta si sub numele de Vama Veche.

Mi-am dat seama cat de temerara este initiativa abia cand uitandu-ma pe harta mi se parea ca nu mai gasesc in tarisoara draga o alta diagonala mai lunga decat asta pe care o aveam de parcurs. Asa ca am prelungit un pic  calatoria cu un popas la  Lacul Sfanta Ana, in inima tinutului secuiesc.

Ei si ce simple par lucrurile acum povestite…Drumul a fost cunoscut pana la Sighisoara mea draga, ba chiar pana la Rupea, pentru ca ajunsesem acolo in peregrinarile mele anterioare. Dar de acolo … twilight zone, mai ales ca erau orele 22 trecute fix si se lasase intunericul peste patria draga. Cea mai rapida varianta parea cea pe Racos. Wrong! Cand am facut stanga am intrat pe un drum de tara neasfaltat care ne-a descurajat si ne-a facut sa facem cale intoarsa pana la prima benzinarie, sa cerem sfatul bastinasilor. Zis si facut, numai ca acestia dadeau din umeri si erau cam nehotarati, singurul lucru clar ce ni-l spuneau era sa n-o luam pe Racos (ceea ce deja stiam…) pentru ca drumul este prost si ingust chiar pe malul Oltului. Ok, hai sa ne incercam norocul pe la Maierus. La Maierus ne intampina mare cat o zi de post o pancarta : Drum reparat prin grija Consiliului Judetean Brasov. URAAA! Uite domne’ ca se face treaba in tara asta! Si bineinteles, ca de fiecare data cand se face treaba, trebuie sa se faca si parada cu asta, asa ca pancarta respectiva s-a repetat pe parcursul a 10 km din 200 in 200 de metri. Bineinteles ca alte semne de circulatie lipseau, precum si vreun panou care sa indice directia spre vreo localitate. Am simtit pe umeri greutatea posturii de copilot pentru ca daca as fi dat gres, ar fi urmat privirea ucigasa cu raze X, care sigur m-ar fi dematerializat intr-o clipita. Stiam eu de ce m-am facut sofer…

Am ajuns in Baraolt, de unde lucrurile au redevenit simple, lacul Sfanta Ana era aproape, la fel si miezul noptii.

Rezervatia Sfanta Ana – Tinovul Mohos poate fi accesata usor de oricine. Exista o zona de campare foarte intinsa, iar costurile sunt simbolice : 3 lei cortul si 3 lei masina pe zi. Se poate manca la cabana veche mancare gatita sau la o terasa mai noua sandwich-uri, fireste ca sunt  si vreo trei dughene unde se vand kurtoskalacs.  Vizitarea Tinovului Mohos se face numai insotiti de catre rangeri (3 lei  -  totul e 3 lei…ma rog nu chiar tot), pentru ca in mlastina exista 17 lacuri cu apa neagra ce sunt acoperite in buna parte cu muschi si pot fi adevarate capcane pentru turisti, adancimea lor poate ajunge si pana la 70 de metri. De asemenea ursii sunt obisnuiti ai locului. In rezervatie se gasesc multe specii de plante care au supravietuit din era glaciara, precum si o planta carnivora, “roua cerului”, de dimensiuni foarte mici. Ce mi-a placut foarte mult este grija pentru curatenie a rangerilor care tot timpul patrulau cu saci pentru stransul deseurilor.

Vremea nu a fost prea stralucita, ce-i drept eram si destul de aproape de polul frigului din tara noastra (Miercurea Ciuc) asa ca dragilor mi-am luat la inceputul lui august un frig  pe cinste. Chiar cand am coborat la lac, nici n-am apucat bine sa facem o baie, sa ne bucuram de apa lui pura, ca a si inceput o ploaia zdravana cu grindina. Si da-i si urca spre cort cu grindina in cap si in picioare cu suvoaiele ce se pornisera prin padure la vale.

Asa ne-am trezit in alt anotimp si am hotarat ca e vremea sa mergem mai departe.

Va urma…