Drumurile noastre toate

In spiritul sarbatorii pascale am facut un bine neamului meu apropiat, nu ala romanesc, si am fost acasa weekend-ul trecut.

Si cum nu eram singurul roman animat de sentimente asa nobile, m-am trezit ca depasesc pe soselele patriei toate recordurile posibile vis-a vis de durata unei calatorii de 300 de km. Respectiv 5 ore si jumatate la dus si 7 ore si jumatate la intors.

Le multumesc pe aceasta cale capilor nostri pentru minunatul ritm de melc turbat in care repara soselele. Special thanks celor care (NU) se ocupa de portiunea de drum dintre Drobeta Turnu-Severin si Orsova si celor care nici macar nu au observat ca drumul dintre Bumbesti-Jiu si Tg-Jiu e distrus in proportie de 95%.

Respectele mele!

Scrie un comentariu

Din categoria Pe 4 roti de buburuza

Costumul de baie de iarna

Intr-un weekend geros din ianuarie am fost la schi pe Sureanu. Practic anul asta s-au deschis partiile de acolo si daca oamenii care se ocupa se vor hotari sa duca la capat proiectul de vis pe care l-au creionat, s-ar putea sa avem un domeniu schiabil cel putin interesant in zona. Deocamdata sunt cam 5 partiute si doua teleschiuri dintre care unul simte nevoia sa se odihneasca tot la jumatate de ceas. Zic partiute pentru ca niciuna dintre ele nu are 1 km. In rest zona este salbatica, ceea ce este minunat si sper sa ramana asa mult timp inca.

Transalpina, drumul care merge din Sebes pe Valea Frumoasei spre partii este unul dintre cele mai frumoase din tara. Este construit de fapt pe ceea ce se chema Poteca Dracului si era un drum al transhumantei ce a existat practic dintotdeauna intre Ardeal si Nordul Olteniei. A fost consolidat sub domnia regelui Carol al-II-lea si ajunge pana la Ranca – Novaci, deasemenea atinge o altitudine de peste 2000 de metri in Pasul Urdele. Eu personal nu l-am strabatut niciodata pe tot, am vazut numai bucatile dinspre fiecare capat, dar credeti-ma ca e suficient pentru a-l pozitiona in top 5 pe Bucket List-ul meu.

Ei, dar povestea asta nu trebuia sa fie una serioasa. Sa reiau. Dupa o sambata petrecuta pe partie cu bucuria zapezii, am hotarat ca duminica sa fie una relaxata asa ca pentru a scapa de aglomeratia  drumului am zis ca este mai bine sa pornim de dimineata spre Geoagiu. Cum in prostia mea ma pregatisem de schi, nu aveam costumul de baie la mine. Asa ca zis si facut, un mic ocol de shopping la Alba Iulia. Ma gandeam ca din moment ce exista un mall acolo o sa fie floare la ureche sa imi gasesc si un costum de baie. Wrong… Singurele costume de baie ramase prin galantare (vreo 4 doar) erau cu cel putin 3 numere mai mari. Toata lumea mea se daramase, pentru ca stiam ca vom merge si desi ma leaga amintiri frumoase de Goagiu, acolo am invatat sa inot, si desi sunt destul de altruista de felul meu, nu era o perspectiva prea placuta o plimbare de cateva ore la -2 grade prin zona in timp ce altii se lafaie la spa.

Atunci el zice:

„Lasa ca iti gasesc eu costum de baie in Vintu!”(pentru cine nu stie Vintu este un sat de langa Geoagiu)

„Normal zic eu, cum de nu m-am gandit la Vintu!”  si tu Brutus infigi cutitul in rana…

Ajungem in Vintu. Si il vad ca opreste in fata magazinului mixt, coboara si intra, vine zambind, nu zice nimic si porneste mai departe. Peste inca 100 de metri opreste din nou si intra intr-un magazin alimentar. Aha, imi zic astazi ne jucam de-a hai sa facem misto de Ramo…ok. Vine zambind din nou, porneste si peste 200 metri iar opreste. Se duce la vitrina unui magazin, se chioraste inauntru, incearca sa deschida usa, nu poate, se duce si intra in carciuma de vis-a vis, iese dupa 2 minute si se duce la o poarta si incepe sa strige. Apare in sfarsit un nene, dau noroc si nenea porneste spre magazinul cu usa inchisa, intra amandoi, dupa 2 minute il vad pe el cum iese si imi face semne agitate sa vin si eu. Ok, imi zic, asta-i prea de tot…ma duc. Intru in magazin, vanzatorul/patron un nene rotunjor cu mustata si un chicotit de 15 stele, asa de copil ghidus prins in timp ce pune la cale o nazbatie, incepe sa scoata dintre ceapa, cartofi si cutii cu fel de fel de cuie o punga de plastic. Ce sa vezi, mi se marisera ochii cat cepele lui nenea…AVEA COSTUME DE BAIE. M-a inundat un val de bucurie nemaintalnita care s-a risipit la fel de repede cand am vazut cum aratau. materialul era asa de… plastic, incat cred ca doar un PET putuse sa nasca un costum de baie de felul ala, imprimeul era in schimb high class vintage, adica trandafiri din aia mari cum erau pe capoadele de la tara acum ceva timp, iar culorile…o, da, culorile erau fucsia, turqoise, bleumarin, verde smarald si mustar… stiu, stiu ca se poarta toate anul asta, dar nu m-ati inteles, toata paleta asta de culori era PE UN SINGUR COSTUM. Cel mai si cel mai, ca bomboana pe coliva, era faptul ca topul era strans intre sani cu un siret…da… un siret negru de bocanc, normal ca negru, doar alta culoare nu s-ar fi potrivit. Imi venea sa plang. El avea pe fata zambetul motanului care a gasit oala cu smantana si tot imi dadea ghes:

„Hai, alege-ti unul! Pe care il vrei?”

„Lasati-o ca nu se poate hotari asa repede” ii tinea isonul si vanzatorul chicotind ca un copil.

I-as fi batut cu drag pe amandoi ca imi incalcau asa cu nepasare toate principiile estetice, imi inchipuiam ca mi-ar fi fost mult mai usor sa apar goala in public decat purtand costumul ala. Am inghitit in sec, am luat unul cu mana tremuranda si i-am platit omului fabuloasa suma de 7,50 lei. Ma gandeam cum o sa fac sa port chestia aia care imi facea pielea sa se increteasca numai daca o atingeam si ochii sa ma doara numai daca o priveam.

Tot drumul pana la Geoagiu a gonit ca un smintit tot razand:

” Stii ca abia astept sa te vad in costumul nou de baie, de aia ma grabesc asa.”

„Ok , zic eu, dar nu cred ca e nevoie sa ne dam viata pentru asta!”

Ignorand chemarile lui insistente „Poti sa vii cand esti pregatita!”,  mi-a luat vreo douazeci de minute in vestiar sa imi spun in gand ca am facut lucruri de zeci de ori mai curajoase decat asta, plus 2 rugaciuni scurte ca sa-mi fac curaj sa intru.

Dar in 2 minute dupa ce am intrat nu imi mai pasa de nimic. Ma simteam minunat in costumul meu de baie de iarna.

Asa ca oricand poti sa-ti fortezi limitele si, mai ales, incercati si voi costumele de baie Vintu Fashion si spa-ul de la Germisara, neaparat in combinatia asta!

Scrie un comentariu

Din categoria Locuri si oameni, Uncategorized

Si mamele lor…

Din minunatul roman fluviu „Mama este numai una” va prezint episodul ” Si mamele lor „.

Eu am doua prietene din copilarie care imi sunt cele mai bune prietene si acum, pentru noi „Dupa douazeci de ani” nu-i numai o carte scrisa de Dumas. Practic nu mai suntem prietene suntem deja rude si pe rude nu are rost sa te superi ca oricum raman in familie pentru totdeauna, n-ai ce face. Cu una dintre ele am norocul sa locuiesc in acelasi minunat oras.

Ca sa nu lungim povestea, pleaca prietena asta a mea in State pentru o saptamana in interes de serviciu.  Mesaje oarecum contradictorii: „Ce faini is americanii”,  „Ce naspa is americanii!”,  „Ce reduceri au astia !”,  „Ce prostie, la astia totu-i low fat in marketuri!!!”,  ” Ce misto e LA !” , ” Astia toti cersesc tigari pe strada!!!”,  „Wow !San Francisco!”, „Mama cati homelessi!!!”, „Trebuie sa venim impreuna la vara aici…”  – in gandul meu…si noi suntem cam homeless deci ne-am potrivi minunat in peisajul din America.

Cu doua zile inainte sa se intoarca prietena mea ma suna maica-sa, o doamna pe care nu o poti refuza in primul rand pentru ca a absolvit  Scoala de mame, ca si mama mea personala, si in al doilea rand, femeia vinde asigurari de viata… sunt eu Zorro dar am niste limite.

„Ramo, daca ii fac eu un pachetel cu mancare la copil (copilul a pasit peste 30 de ani) te duci tu sa-l iei, sa gaseasca si ea ceva de mancare cand vine acasa?”

De aia le iubesc eu pe mame !!!

Scrie un comentariu

Din categoria Cu si despre prieteni

Mama-i dusa-n sat cu doru’, Doru vanatoru’!

Cateodata, cand sunt destule motive sa nu plec departe de Timisoara, merg la Cheveres la padure. Cheveresul se afla la vreo 30 de km de oras si are una din putinele paduri ramase pe aceste meleaguri.

Ce ma face pe mine sa merg acolo? In primul rand imi aminteste de padurile copilariei mele din nordul Gorjului unde si cel mai necajit sat are padurea lui, in al doilea rand de fiecare data reusesc sa schimb fugitiv amabilitati cu o caprioara sau cu un soim ori o veverita, in al treilea rand nu este inca un domeniu foarte vizitat si…bineinteles… nu vreau sa pierd ocazia de o vedea pe prietena mea buna, femeie in toata firea, cum imbratiseaza fericita copaci ca un copil de 4 ani. Este o imagine ce merita tot efortul.

Asa m-am hotarat sa fac si astazi, plusand si un scop nobil, adica salvarea de la pieire sigura a unei Yucca ce de 6 luni se chinuieste sa ma paraseasca si eu nu si nu…trebuie sa-i schimb iar pamantul. Scopul nu este chiar asa de nobil, de fapt e vorba de pansarea orgoliului meu care vrea sa demonstreze ca in casa mea poate supravietui si altceva in afara de un cactus amarat si fara personalitate.Inarmata cu o lopata (din aia mica de masina..ce credeati?!?)si cu doi saci de plastic, mai ceva ca Cioaca intre Rucar si Bran, m-am pornit sa caut mostre de sol care sa readuca verdele in obrajii plantei mele. Nici nu intru bine in padure, ca o Dacie verde se opreste si un… hai sa zicem domn… se iteste hotarat spre noi. Na, imi zic, taman aici l-a apucat si pe asta, strang lopata bine, ma intorc cu spatele ignorandu-l ca sa poata sa-si faca omul nevoile.
-Buna ziua!
-Buna ziua!
-Eu sunt padurarul din zona, ce faceti aici!
-Ingropam cadavre(as fi vrut sa-i zic). Ne plimbam, am zis.
-N-aveti voie, speriati vanatul.
Mie mi se inclestase mana pe lopata si stiam sigur ca si mana prietenei mele se inclestase pe spray-ul paralizant din buzunar, dar zambesc:
-E o surpriza pentru noi, nu e prima data cand venim aici, dar este pentru prima data cand auzim despre asta.
-Da, v-am mai vazut, dar nu e voie, daca vreti veniti cu mine la canton si va arat legea.
Eu  nu sunt amatoare sa-mi arate nimeni nimic, sa ramanem toti cu ale noastre, e mai sanatos asa.
-Nu e voie, imi stricati mie treburile…maine am vanatoare.
-Aha, ok, pot sa iau si eu niste pamant pentru flori.
-Bine, luati.
-Bine, multumesc.
Si s-a dus. Noi nu ne-am dus, am haladuit cam o ora timp in care ne-am intalnit cu un batranel care arunca porumb la mistreti dintr-o caruta. El ne-a intampinat cu „Doamne Ajuta-le!” si cu „Atata va doresc: sanatate!”. Si desi parea mult mai vechi in ingrijirea acestor locuri decat SalvaForestul de mai inainte, nu ne-a gonit din codru.
Acum eu am o nedumerire – doua, stiu ca Ceausescu venea la vanatoare in padurea asta, oare domnul SalvaForest, cand era el gonaciul lui nea’ Nicu a respirat adanc si ceva materialism dialectic sau doar „fonctia” de acum e de vina pentru atat exces de zel si vanatul nu se sperie mai degraba de larma vanatorii decat de doua bezmetice care imbratiseaza copaci?
Atat am sa mai spun: Codru-i frate cu romanul si de 1 Decembrie am fost si eu pe la frate-miu!

Scrie un comentariu

Din categoria Locuri si oameni

Io unde votez???

Patrunsa de spiritul civic am alergat duminica trecuta spre un centru de votare…mai bine zis m-am dus agale pe la 19: 00 la vot…alergatul a venit mai tarziu. Cum nu am bulentin de Timisoara, trebuia sa votez la una din sectiile speciale. Zis si facut. M-am dus la gara. Pe peron  era o coada imensa pe patru randuri. Lumea tremura de frig si se hlizea de intamplare si de cei care soseau, ca si mine, abia la ora aia si isi adunau fetele cazute pe jos cand dadeau cu ochii de puhoi.

Hmm zic eu…Hai la aeroport! Crezand ca sunt mai treaza la minte decat altii…Ce sa vezi, la aeroport acelasi spectacol, dar de data asta macar nu inghetai de frig… coada era in interior. M-am asezat tacticoasa la coada, zicand ca intr-o ora sigur ajung si eu sa pun stampila. N-a fost asa. Am stat o ora si un sfert la coada, votarea s-a inchis si m-am dus nervoasa acasa. Am sunat-o pe mama de pe drum sa imi spun of-ul. Si dupa ce ma pornesc eu ca o furtuna cu fulgere si trasnete: ca a fost prost organizat, ca erau prea putine cabine de vot, ca tinerii membri ai comisiei strambau din nas cand le cereai declaratiile pe proprie raspundere de parca le cereai luna de pe cer, ca tot ‘mnelor se plangeau ca nu au fost de dimineata la toaleta, de parca mie nu mi se intampla asta in fiecare zi la lucru…si tot asa…in final am rasuflat usurata … Si atunci s-a intamplat…m-a luminat MAMA:

„Ai fi putut sa te duci mai devreme la vot!”

5 comentarii

Din categoria Ai mei

Ne vedem joi

Ca tot uit sa zic… In fiecare joi de la ora 22:00 in DUBLIN, langa Piata 700, trei menestrei, dintre care unul prieten bun :), „canta si ne incanta”, vorba lui Ursulescu, live.

Haideti si voi!

2 comentarii

Din categoria Cu si despre prieteni

Niste concluzii

Limba noastra-i o comoara…si are multe intelesuri! Mi-am dat seama de asta de curand de cand imi caut o garsoniera de inchiriat. Am luat anunturile la frunzarit si dupa cateva zile, cu ochii impaienjeniti, am aflat ca: prezenta apometrelor face ca un spatiu de locuit sa devina de lux, usa de metal e considerata ca fiind un accesoriu de 5 stele cel putin, facuta din uscatorie inseamna ca te speli pe dinti cu un picior in wc si cu celalalt la piept si nu ai bucatarie, care nici nu-ti trebuie din moment ce iti permiti sa stai in chirie, „complect” mobilata inseamna ca are si pat si masa…wow…, iar daca in anunt scrie tifel, ei bine…ce sa vezi domnule, au reusit sa o zugraveasca anul asta.

Preturile nu le mai comentez pentru ca se spune ca-i criza si n-ar fi decent sa va zgarii vederea cu obscenitati.

Scrie un comentariu

Din categoria De gandit