PORTOFELUL

Din seria „Daca e miercuri si ploua” , va prezint ziua de JOI.

Se facea ca intr-o buna dimineata de luna mai, anul de gratie 2009, ploua mocaneste si trist ca in luna lui brumar, iar eu trebuia sa plec linistita de acasa spre treburile zilnice, cu masina, sa ingros randurile disperatilor care stau cate o ora la stopuri… Si ce ma gandesc (surprinzator, ca nu mi se intampla prea des), hai sa deschid poseta sa vad daca am tot ce-mi trebuie la mine… Cand zic tot ce imi trebuie ma gandeam la tocul cu ochelarii de vedere, cele doua agende de juma’ de kil fiecare, in care voi scrie lucruri interesante sunt convinsa intr-o buna zi, cheile de la Buburuza…din astea. Nici prin gand nu-mi trecea sa ma intreb daca am la mine portofelul, adica o chestie in care tin banii, actele, cardurile (nu conteaza ca sunt goale, poate cine stie, greseste careva contul si ma trezesc intr-o zi mandra posesoare a unui milion de euro), legitimatii, carti de vizita de la prietenii ale caror carti de vizita oricum le am in telefon, dar nu m-a lasat inima sa le refuz cand mi le-au intins cu un zambet fericit ca in sfarsit au si ei carti de vizita tiparite… mai am si doi nasturi si cateva agrafe in portofel…de alea imi pare cel mai rau. Asaaaaa…si deodata scormonind prin posetoaca, intreb: „Suntem toti?”…portofelul nicicum nu raspundea la apel. Zic : „Mah, asta micu’ iar face glume si se ascunde de mine dupa captuseala…” Si rastorn continutul posetei  pe pat … NU ERA NICAIERI!

Avea rost sa ma enervez? NU. Mi-am masat usor vena de la tampla dreapta si m-am dus in masina, gandindu-ma ca trebuie sa imi fi picat pe sub scaune. M-am inselat din nou. NU ERA!

Ok, zic. Ma suna o prietena sa ma intrebe daca luam pranzul impreuna, accept cu conditia sa platesca ea ca eu…(uite o idee buna, ar trebui sa pierd mai des portofelul). Apoi vorbesc cu o alta prietena, la care fusesem inainte sa ajung acasa cu o seara inainte.

„Portofelul meu e cumva la tine?”

„Daca nu ai inceput sa incasezi pentru vizite facute la domiciliu, nu vad de ce ar fi portofelul tau la mine.”

Incepe sa nu mai fie asa de funny. Ma duc la firma, cu un nod in gat si cu speranta in suflet. Doamne Doamne mi-a mai adus o data un portofel inapoi, desi imi cazuse din mana in autobuz pe linia lui 300 in Bucuresti, o batranica simpatica l-a gasit si a sunat-o pe o prietena de-a mea (stiam eu ca nu tin degeaba cartile de vizita in portofel). Poate si de data asta se va imbuna si va ierta greselile unei oite ratacite. Si caut si intreb…NU ERA!

Asta e! Cand iata ca ma cauta cineva, tanti de la alimentara din vecini, razand molcom cu portofelul meu in mana:

„L-ati uitat la noi cand ati cumparat ieri!”

Acum priviti si invatati:

http://www.youtube.com/watch?v=Lj61NmJNhXc

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria De gandit

Un răspuns la „PORTOFELUL

  1. Patashon

    Asta cu molcom e clasica din tm :), nu zic nimic in rest, bine ca l-ai gasit. Fac pariu ca de nasturii aia iti parea cel mai rau:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s