Schimbari

Am trecut la un moment dat in viata printr-o perioada in care a trebuit sa stau destul de mult la pat, cam 6 luni. Tributul a fost platit incapatanarii mele, deoarece am crezut cu tarie ca mie nu mi se poate intampla una ca asta si am refuzat o interventie chirurgicala pana cand nu a mai fost omeneste posibil sa suport durerea. Asa ca in decursul acelor luni am avut destul timp sa cuget la nemurirea sufletului si sa imi dau seama de importanta lucrurilor simple. Stiu, au spus-o multi inaintea mea. De asemenea multi norocosi au incercat-o pe propria piele.  Preocupata sa fac o afacere sa functioneze, eu uitasem sa ma bucur de lucrurile din jurul meu. Mi-am dat seama cat de dor imi este de munte, de plimbari cu cainii mei, de tenis, de iesiri cu prietenii, de mirosit iarba sau florile, de apus, de orice… Si nu imi venea sa cred de cate ori imi refuzasem toate astea.

Asa am ajuns eu sa ma tavalesc prin iarba cu doi caini disputandu-mi rolul al treilea in haita, sa ma bucur de primii fulgi timizi  de zapada ca de premiul cel mare la LOTO, sa umblu ametita si fericita pe strazi cand infloresc teii asemenea unui dependent de opiu, sa fug din oras cu orice ocazie fara sa premeditez lucrurile, fara sa fac rezervari,  sa imi iubesc prietenii si atunci cand nu sunt cei mai destepti, cei mai veseli, cei mai… cei mai…

Si vremea trece… si omul uita…

Astazi treceam prin fata unei vitrine imense si privirea mi-a fost atrasa de o fiinta intr-o rochita albastra cu sandale grecesti si ochelari mari de soare negri, isi tragea nervos pe umar o geanta mare si grea. Avea fruntea innegurata de ganduri si sprancenele stranse intr-o incruntare apriga.

S-a oprit descumpanita si s-a privit lung.  Incremenita in mijlocul trotuarului parea o frantura de om inghetata intre trecut si prezent pe langa care treceau alti amarati inregimentati la jugul treburilor zilnice, preocupati si ingandurati.

Eram eu. Uitasem din nou sa respir … Adanc. Mirosea a tei si a soare.

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria De gandit

2 răspunsuri la „Schimbari

  1. Of, de cate ori uitam toti sa traim… tot timpul sunt proiecte de facut, intalniri sau sedinte de intretinut si cand ti se ofera ocazia sa traiesti, sa vezi o piesa de teatru, un film cu prietenii la cinema, sa iesi la gratar, sa fugi in excursie, n-ai chef pentru ca nu mai ai nici vlaga. Toata ti-a supt-o sistemul si incorsetarile zilnice. 😦

    Si eu arat de cele mai multe ori ca fiinta aia din vitrina, in rochita albastra. Si stiu, constientizez si totusi nu fac nimic. 😦

  2. Patashon

    ramo mai scriem si noi ceva sau? 😛 astept

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s