Arhive pe categorii: Cu si despre prieteni

Si mamele lor…

Din minunatul roman fluviu „Mama este numai una” va prezint episodul ” Si mamele lor „.

Eu am doua prietene din copilarie care imi sunt cele mai bune prietene si acum, pentru noi „Dupa douazeci de ani” nu-i numai o carte scrisa de Dumas. Practic nu mai suntem prietene suntem deja rude si pe rude nu are rost sa te superi ca oricum raman in familie pentru totdeauna, n-ai ce face. Cu una dintre ele am norocul sa locuiesc in acelasi minunat oras.

Ca sa nu lungim povestea, pleaca prietena asta a mea in State pentru o saptamana in interes de serviciu.  Mesaje oarecum contradictorii: „Ce faini is americanii”,  „Ce naspa is americanii!”,  „Ce reduceri au astia !”,  „Ce prostie, la astia totu-i low fat in marketuri!!!”,  ” Ce misto e LA !” , ” Astia toti cersesc tigari pe strada!!!”,  „Wow !San Francisco!”, „Mama cati homelessi!!!”, „Trebuie sa venim impreuna la vara aici…”  – in gandul meu…si noi suntem cam homeless deci ne-am potrivi minunat in peisajul din America.

Cu doua zile inainte sa se intoarca prietena mea ma suna maica-sa, o doamna pe care nu o poti refuza in primul rand pentru ca a absolvit  Scoala de mame, ca si mama mea personala, si in al doilea rand, femeia vinde asigurari de viata… sunt eu Zorro dar am niste limite.

„Ramo, daca ii fac eu un pachetel cu mancare la copil (copilul a pasit peste 30 de ani) te duci tu sa-l iei, sa gaseasca si ea ceva de mancare cand vine acasa?”

De aia le iubesc eu pe mame !!!

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Cu si despre prieteni

Ne vedem joi

Ca tot uit sa zic… In fiecare joi de la ora 22:00 in DUBLIN, langa Piata 700, trei menestrei, dintre care unul prieten bun :), „canta si ne incanta”, vorba lui Ursulescu, live.

Haideti si voi!

2 comentarii

Din categoria Cu si despre prieteni

PUI DE OM

Viata a facut in asa fel incat majoritatea celor la care tin foarte mult sunt la cel putin cateva sute de kilometri de mine. Asa se face ca o familie foarte draga mie se afla tocmai in Constanta, in celalalt capat al tarii. De ea ma leaga 5 ani de studentie cu toate excesele lor si o prietenie ce nici nu poate fi exprimata in cuvinte, iar de el o simpatie care s-a instalat imediat ce l-am cunoscut precum si recunostinta ca are atata grija de „fatuca”, adica de ea. Sunt doua suflete frumoase care au fost binecuvantate cu un prunc minunat, cum altfel. Caci la el vroiam sa ajung. E la o varsta minunata si a descoperit Legendele romanilor. Burebista, Decebal, Mihai Viteazu, Brancoveanu sar peste veacuri si striga „La lupta ostenii mei!”.Toata lumea lui e transformata … osteni, cai si lupte. Barbatii din preajma s-au  prefacut in cai, iar noi reprezentantele sexului slab in dusmani. Am trecut peste tenta misogina pentru ca, amabil, copilul mi-a explicat ca fetele nu prea sunt curajoase, in afara de Ioana D’Arc (nici nu stiti cum e sa auzi asta din gura unui pui de om de 3 ani). Asa ca am fost pe rand balaurul pe care il rapune Sfantul Gheorghe (de vreo 50 de ori) si inca vreo cativa turci misei invinsi si ei  repetitiv pana la epuizarea subsemnatei.

Sa va traiasca pruncul dragilor, ca vajnic conducator de osti ati mai facut!

P1020766

3 comentarii

Din categoria Cu si despre prieteni

Vive La France

Nu stiu daca mai tineti minte voi povestea aceea cu un prieten de-al meu care a plecat el cu boceluta -n spate sa se faca mare doctor in inginerie tocmai pe taramuri frantuzesti. Ei bine vorbesc cu amicul la telefon in ajun de ziua Frantei. Ma asteptam sa fie vesel ca se lasa cu chef mare, dar cand colo el imi spune ca abia asteapta sa vina acasa in vacanta.

Ma gandesc eu ca ar trebui sa identific sursa neplacerilor lui si il trag un pic de limba. Ce facuse ‘mnealui? Isi cumparase masina! Bravo, o sa ziceti voi repede. Nu va grabiti! Isi cumparase o masina de la un tunisian. E stiut ca francezii se feresc de magrebieni ca ala negru de tamaie. Dar ardeleanul meu s-a gandit ca ar fi o afacere buna. Asa a ajuns el in posesia unei masini al carei proprietar nu este nici el nici tunisianul si care acum se afla intr-un service pentru ca s-a stricat.  Pentru aceasta masina trebuie sa plateasca si asigurarea, ca deh… nici la francezi sistemul  nu-i perfect.

Dar nu-i asta necazul lui cel mai mare. Problema este de fapt BEREA! Da, da, ati inteles bine, BEREA! Ca este la sticla de 250 ml si e cam naspa. Cand vorbim despre bere, naspa inseamna ori ca e prea slaba ori costa prea mult. Se pare ca la frantuzi indeplineste ambele „calitati”.

Animata de un puternic simtamant patriotic, i-am promis amicului ca il astept la aeroport cu PET-ul de 2 litri in loc de paine si sare.

Fie berea cat de rea tot mai buna-n tara mea.

2 comentarii

Din categoria Cu si despre prieteni

Poveste cu imprimante

office_printer-12109

Discutie intre mama si fiica:

– Alo!

– Da!

– Cum fac sa scot un document, ca nu mai vreau sa il tipareasca.

– Te duci la Settings, ai acolo Printers and Faxes, dai click pe el si iti apar imprimantele… Ti-au aparut?

– Da.

– Ok! Acum vezi ca una dintre ele are o bifa…

– O ce???

– E bifata, are un cerc negru cu o bifa in el. Aia e activata, dai click dreapta pe ea si trebuie sa-ti apara acolo un cancel document sau ceva de genul…

– Da, dar de ce imi apare si aia fara tonner?

– Cum fara tonner?

–  Imi apare si una care n-are tonner?

– Cum adica iti scrie acolo sau ce?

– Nuuuu, stiu eu ca nu are tonner. Daca tot nu are tonner de ce apare? Eu o sterg sa nu ma mai incurc in ele!

– N-o sterge, a fost setata sa o folosesti, e normal sa apara indiferent daca are sau nu tonner.

–  Gata! Am sters-o !

imagine graphicshunt.com

Scrie un comentariu

Din categoria Cu si despre prieteni

To Bacsis or Not to Bacsis

Juggle_cheap_cs_20080625172105

Una din mostenirile turcesti ale patriei muma este nelipsitul bacsis. Este prezent in atatea aspecte ale vietii noastre incat a devenit de la sine inteles. Asa ca am inteles si eu de la sine sa las bacsis cel putin 10% din valoarea notei de plata prin crasmele in care ma preumblu. Bineinteles, daca imi place servirea. Cum nu sunt chiar greu de multumit, de obicei las.

Ce te faci insa daca ai fericirea sa nu stai singur la masa? E o intreaga filosofie cu nota de plata. Eu cat las? Eu cum iau restul? Mie dati- mi 1 leu! Nu am marunt!

Si uite asa plecat-am 4 indieni de la masa… din 3,8 lei lasati bacsis de mine, plus 2 lei lasati de un alt indian, ceilalti doi indieni  s-au dus sa plateasca, nu aveau marunt, ca deh, nu-i de bon ton sa cari metale la tine… si … SURPRIZA…au lasat bacsis 2 lei.

Mie nu-mi ies deloc calculelele astea. Cum vine treaba?

„Doua la primarie, doua la prefectura…”

DUPA BUGET!

imagine:   http://blogs.southtownstar.com/money/

4 comentarii

Din categoria Cu si despre prieteni

Ou sont les neiges d’antan?

Unul din prietenii mei a plecat de vreo luna si jumatate in Franta. Isi face doctoratul acolo. Ne-a tot amenintat vreun an de zile ca pleaca peste o luna, pleaca peste 2 saptamani, pleaca pe 1, pleaca luni… Ba chiar inainte de Craciun ne-am chefuit in cinstea iminentei decolari. Apoi pana la plecare am mai chefuit de doua ori dar asa, din ce in ce mai light.

Pentru a intelege exact cum sta treaba a fost o epopee gen „Petrica si Lupul”. Adica prietenul tot zicea ca pleaca, iar noi  la inceput eram distrusi, mototolind batiste in maini: „Nu se poate, ne lasi singuri ai nimanui? „. Ce sa mai…plangeam ca niste copii. Apoi ne-am mai obisnuit cu gandul, dar tot ne parea rau. In schimb dupa o jumatate de an nu prea il mai credea nimeni.

In sfarsit, zice prietenul: „Maine plec!”, eu zic „Whatever…In rest esti bine? Sanatos?”.” Nuuu, zice, chiar plec!”” Bine, zic eu, drum bun. Doamne Ajuta! Cand iesi maine de la lucru ca mi-ar trebui si mie un sfatuitor ca vreau sa cumpar niste acareturi?”. Spre uimirea spectatorilor, de data asta era adevarat.

Unii dintre noi abia acum, dupa o luna si jumatate, au inceput sa creada ca el chiar a plecat.

Ma intersectez pe mess zilele trecute cu prietenul:

„Cum e maestre la Frantia?”

„Ma, zice, naspa! Totul e scump si gagicile sunt naspa! Singura gagica faina pe care am vazut-o aici, era sarboaica de origine romana!”

„Aha, zic eu ranjind ca in sfarsit masculul roman recunoaste superioritatea patriei muma, ma dar tu nu te-ai dus la doctorat acolo?”

„Ba da, zice el, dar nu ma asteptam chiar asa!”

Dupa o indelunga dezbatere despre degenerarea ADN-ului occidental, precum si o deconstructie sistematica a miturilor urbane despre finetea frantuza, am concluzionat ca e mai fain la noi in tarisoara draga, cel putin la capitolul gagici.

Ca vorba aia, nici Franta nu mai e ce-a fost!

2 comentarii

Din categoria Cu si despre prieteni