Arhive pe categorii: De gandit

Niste concluzii

Limba noastra-i o comoara…si are multe intelesuri! Mi-am dat seama de asta de curand de cand imi caut o garsoniera de inchiriat. Am luat anunturile la frunzarit si dupa cateva zile, cu ochii impaienjeniti, am aflat ca: prezenta apometrelor face ca un spatiu de locuit sa devina de lux, usa de metal e considerata ca fiind un accesoriu de 5 stele cel putin, facuta din uscatorie inseamna ca te speli pe dinti cu un picior in wc si cu celalalt la piept si nu ai bucatarie, care nici nu-ti trebuie din moment ce iti permiti sa stai in chirie, „complect” mobilata inseamna ca are si pat si masa…wow…, iar daca in anunt scrie tifel, ei bine…ce sa vezi domnule, au reusit sa o zugraveasca anul asta.

Preturile nu le mai comentez pentru ca se spune ca-i criza si n-ar fi decent sa va zgarii vederea cu obscenitati.

Scrie un comentariu

Din categoria De gandit

Sa o asculti pe mama

Am prea multi ani si inca nu reusesc sa o ascult pe mama, desi inevitabil ajung la vorbele ei. Noroc ca mama are intelepciunea sa nu strige: „Ti-am zis eu!”. Las’ ca daca  nu striga mama, striga sufletul in mine: „Ti-am zis eu!”. Da,  striga tare, cat il tin puterile si ascutit de ma doare. Si acum striga sa-mi sparga pieptul si eu m-as ascunde sa nu-i dau socoteala, dar n-am unde sa ma ascund de sufletul meu.

Scrie un comentariu

Din categoria De gandit

Unora le place JAZZ-UL

Weekend-ul pe care il asteptam de ceva timp a trecut si nu pot spune ca nu a fost la inaltime. A avut de toate: soare, ploaie, muzica buna, prieteni, munte si…politicieni.

Se pare ca dupa ce premierul Boc a fost intampinat cu oua la Timisoara ai nostri ca brazii nu se lasa. Cred ca au contactat toti microbul de la primul marinar al tarii. Daca domnul presedinte a ajuns asa departe, adoptand comportamentul sau poate ajung si ei…departe… Cum unii fac baie de sezut, altii fac baie de multime. Asa s-a gandit si doamna ministru Udrea, ca ar fi interesant sa apara la Festivalul de Jazz de la Garana. Si nu oricum, in timpul momentului cheie al serii, recitalul lui John Abercrombie. Daca in visele sale  doamna Udrea s-a gandit ca macar un singur spectator nu o va huidui, s-a inselat amarnic.

Am impresia ca bunul simt si decenta nu au fost niciodata mai terfelite de catre politicienii nostri decat in ultima jumatate de an. Da, stiu ca domnul Basescu isi doreste sa fie acest Kennedy adulat de multimi sau acest Obama care isi cumpara singur hamburgeri de la McDonalds, dar sunt oarecare diferente. Si orice ar face, dansului ii lipseste o anumita eleganta.  Tot ce face „gasca” asta, mie mi se pare vulgar si agresiv.

Poti sa faci campanie electorala si elegant. Poti sa vii la un concert/eveniment si daca esti persoana publica, dar vino de la inceput, nu sta ca ursul la poza langa scena si nu da vina pe organizatori si pe proasta lor inspiratie de a te introduce pe unde nu trebuie.

Il admir pe Abercrombie pentru reactia superba: „We will play no matter what the fuck happens!”. Apa trece pietrele raman.

Sper ca ploaia zdravana trimisa de sfantul Ilie sa mai fi spalat putin din greata…

Scrie un comentariu

Din categoria De gandit, Locuri si oameni

BOYS & GIRLS

No comment ! 🙂

Scrie un comentariu

Din categoria De gandit

You can’t always get what you want

„You can’t always get what you want”  este o piesa Rolling Stones. Nu este cea mai buna piesa a lor, nici cea mai cunoscuta, dar mie imi transmite mult. Si mi-a tot sunat in cap zilele trecute, desi nu am mai ascultat-o de multisor.

„You can’t always get what you want but if you try sometimes, well  you might find  you get what you need”. Sa ne multumim cu asta? Sau sa incercam „against all odds”  sa obtinem ceea ce ne dorim?

Daca tot te dai cu capul de pereti dupa aceea, macar sa o faci pentru ceva ce s-a intamplat, nu pentru ceva ce ar fi putut sa se intample. Dar cine si unde spune stop acestei incercari de a obtine ceea ne dorim inainte de a deveni patologica? Bunul simt, ratiunea, instinctul de conservare sau pur si simplu renuntarea, epuizarea, deznadejdea?

Scrie un comentariu

Din categoria De gandit

Schimbari

Am trecut la un moment dat in viata printr-o perioada in care a trebuit sa stau destul de mult la pat, cam 6 luni. Tributul a fost platit incapatanarii mele, deoarece am crezut cu tarie ca mie nu mi se poate intampla una ca asta si am refuzat o interventie chirurgicala pana cand nu a mai fost omeneste posibil sa suport durerea. Asa ca in decursul acelor luni am avut destul timp sa cuget la nemurirea sufletului si sa imi dau seama de importanta lucrurilor simple. Stiu, au spus-o multi inaintea mea. De asemenea multi norocosi au incercat-o pe propria piele.  Preocupata sa fac o afacere sa functioneze, eu uitasem sa ma bucur de lucrurile din jurul meu. Mi-am dat seama cat de dor imi este de munte, de plimbari cu cainii mei, de tenis, de iesiri cu prietenii, de mirosit iarba sau florile, de apus, de orice… Si nu imi venea sa cred de cate ori imi refuzasem toate astea.

Asa am ajuns eu sa ma tavalesc prin iarba cu doi caini disputandu-mi rolul al treilea in haita, sa ma bucur de primii fulgi timizi  de zapada ca de premiul cel mare la LOTO, sa umblu ametita si fericita pe strazi cand infloresc teii asemenea unui dependent de opiu, sa fug din oras cu orice ocazie fara sa premeditez lucrurile, fara sa fac rezervari,  sa imi iubesc prietenii si atunci cand nu sunt cei mai destepti, cei mai veseli, cei mai… cei mai…

Si vremea trece… si omul uita…

Astazi treceam prin fata unei vitrine imense si privirea mi-a fost atrasa de o fiinta intr-o rochita albastra cu sandale grecesti si ochelari mari de soare negri, isi tragea nervos pe umar o geanta mare si grea. Avea fruntea innegurata de ganduri si sprancenele stranse intr-o incruntare apriga.

S-a oprit descumpanita si s-a privit lung.  Incremenita in mijlocul trotuarului parea o frantura de om inghetata intre trecut si prezent pe langa care treceau alti amarati inregimentati la jugul treburilor zilnice, preocupati si ingandurati.

Eram eu. Uitasem din nou sa respir … Adanc. Mirosea a tei si a soare.

2 comentarii

Din categoria De gandit

Proiectul 112

Dragos Bucurenci

Am primit zilele trecute un e-mail despre Proiectul 112. Imi picase sub ochi un articol despre acelasi proiect cu o saptamana in urma in nu mai stiu ce revista glossy. Mi-au atras atentia fotografiile, erau foarte bine realizate, simple, dar in acelasi timp transmiteau foarte mult. Personajele ce le populau erau ele insele o poveste: Ilie Nastase, Andi Moisescu, Cristian Mungiu, Andrei Gheorghe, Razvan Mazilu, Dragos Bucurenci, Florin Piersic Jr… 24 de barbati celebri din Romania au luat parte la aceasta campanie impotriva violentei domestice.

Proiectul are ca scop exact strangerea de fonduri pentru Programul CASA BLU initiat in 2002 de Fundatia Sensiblu, in cadrul caruia functioneaza un centru de consiliere sociala, psihologica si juridica si un adapost in care femeile si copiii victime ale violentei in familie pot fi gazduiti intre 1 si 6 luni.

Modul de a schimba rolurile, pozitionarea barbatului in victima si impactul vizual puternic pe care il are imaginea unei celebritati suferind sunt convinsa ca asigura succesul acestui demers. Aplauze la scena deschisa Mihaelei Berciu (consultant de imagine), lui Alex Galmeanu (fotograf), Cristinei Horia (director executiv al Fundatiei Sensiblu) si celorlalti implicati in campanie, inclusiv ” modelelor”.

Avand in vedere faptul ca eu am primit pe mail si dintr-o revista informatia, ma intreb daca targetul acestei campanii este suficient… Gradul de awareness ar trebui ridicat si in randul poporului, nu numai al „burghezilor” ce isi deschid buzunarul o data – de doua ori pe an pentru o cauza. Spun asta pentru ca stiu ca este foarte greu sa faci ceva din afara impotriva violentei domestice. Primele care trebuie sa isi dea seama de gravitatea situatiei sunt chiar victimele. Ele de cele mai multe ori trec sub tacere teroarea fizica si psihica la care sunt supuse, isi retrag plangerile sau se intorc de bunavoie la domiciliu. Trebuie sa realizeze un fapt simplu:  data viitoare s-ar putea sa fie fatala.

Imbucurator este faptul ca acesta nu este un demers singular. Astfel de proiecte exista si se deruleaza si in cadrul Bisericii Ortodoxe sau a Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei.Dar fara asistenta VIP, cred ca au nevoie de sprijin din partea noastra a tuturor.

Andrei Gheorghe

Fotografii de Alex Galmeanu

Scrie un comentariu

Din categoria De gandit