Arhive pe categorii: Locuri si oameni

Costumul de baie de iarna

Intr-un weekend geros din ianuarie am fost la schi pe Sureanu. Practic anul asta s-au deschis partiile de acolo si daca oamenii care se ocupa se vor hotari sa duca la capat proiectul de vis pe care l-au creionat, s-ar putea sa avem un domeniu schiabil cel putin interesant in zona. Deocamdata sunt cam 5 partiute si doua teleschiuri dintre care unul simte nevoia sa se odihneasca tot la jumatate de ceas. Zic partiute pentru ca niciuna dintre ele nu are 1 km. In rest zona este salbatica, ceea ce este minunat si sper sa ramana asa mult timp inca.

Transalpina, drumul care merge din Sebes pe Valea Frumoasei spre partii este unul dintre cele mai frumoase din tara. Este construit de fapt pe ceea ce se chema Poteca Dracului si era un drum al transhumantei ce a existat practic dintotdeauna intre Ardeal si Nordul Olteniei. A fost consolidat sub domnia regelui Carol al-II-lea si ajunge pana la Ranca – Novaci, deasemenea atinge o altitudine de peste 2000 de metri in Pasul Urdele. Eu personal nu l-am strabatut niciodata pe tot, am vazut numai bucatile dinspre fiecare capat, dar credeti-ma ca e suficient pentru a-l pozitiona in top 5 pe Bucket List-ul meu.

Ei, dar povestea asta nu trebuia sa fie una serioasa. Sa reiau. Dupa o sambata petrecuta pe partie cu bucuria zapezii, am hotarat ca duminica sa fie una relaxata asa ca pentru a scapa de aglomeratia  drumului am zis ca este mai bine sa pornim de dimineata spre Geoagiu. Cum in prostia mea ma pregatisem de schi, nu aveam costumul de baie la mine. Asa ca zis si facut, un mic ocol de shopping la Alba Iulia. Ma gandeam ca din moment ce exista un mall acolo o sa fie floare la ureche sa imi gasesc si un costum de baie. Wrong… Singurele costume de baie ramase prin galantare (vreo 4 doar) erau cu cel putin 3 numere mai mari. Toata lumea mea se daramase, pentru ca stiam ca vom merge si desi ma leaga amintiri frumoase de Goagiu, acolo am invatat sa inot, si desi sunt destul de altruista de felul meu, nu era o perspectiva prea placuta o plimbare de cateva ore la -2 grade prin zona in timp ce altii se lafaie la spa.

Atunci el zice:

„Lasa ca iti gasesc eu costum de baie in Vintu!”(pentru cine nu stie Vintu este un sat de langa Geoagiu)

„Normal zic eu, cum de nu m-am gandit la Vintu!”  si tu Brutus infigi cutitul in rana…

Ajungem in Vintu. Si il vad ca opreste in fata magazinului mixt, coboara si intra, vine zambind, nu zice nimic si porneste mai departe. Peste inca 100 de metri opreste din nou si intra intr-un magazin alimentar. Aha, imi zic astazi ne jucam de-a hai sa facem misto de Ramo…ok. Vine zambind din nou, porneste si peste 200 metri iar opreste. Se duce la vitrina unui magazin, se chioraste inauntru, incearca sa deschida usa, nu poate, se duce si intra in carciuma de vis-a vis, iese dupa 2 minute si se duce la o poarta si incepe sa strige. Apare in sfarsit un nene, dau noroc si nenea porneste spre magazinul cu usa inchisa, intra amandoi, dupa 2 minute il vad pe el cum iese si imi face semne agitate sa vin si eu. Ok, imi zic, asta-i prea de tot…ma duc. Intru in magazin, vanzatorul/patron un nene rotunjor cu mustata si un chicotit de 15 stele, asa de copil ghidus prins in timp ce pune la cale o nazbatie, incepe sa scoata dintre ceapa, cartofi si cutii cu fel de fel de cuie o punga de plastic. Ce sa vezi, mi se marisera ochii cat cepele lui nenea…AVEA COSTUME DE BAIE. M-a inundat un val de bucurie nemaintalnita care s-a risipit la fel de repede cand am vazut cum aratau. materialul era asa de… plastic, incat cred ca doar un PET putuse sa nasca un costum de baie de felul ala, imprimeul era in schimb high class vintage, adica trandafiri din aia mari cum erau pe capoadele de la tara acum ceva timp, iar culorile…o, da, culorile erau fucsia, turqoise, bleumarin, verde smarald si mustar… stiu, stiu ca se poarta toate anul asta, dar nu m-ati inteles, toata paleta asta de culori era PE UN SINGUR COSTUM. Cel mai si cel mai, ca bomboana pe coliva, era faptul ca topul era strans intre sani cu un siret…da… un siret negru de bocanc, normal ca negru, doar alta culoare nu s-ar fi potrivit. Imi venea sa plang. El avea pe fata zambetul motanului care a gasit oala cu smantana si tot imi dadea ghes:

„Hai, alege-ti unul! Pe care il vrei?”

„Lasati-o ca nu se poate hotari asa repede” ii tinea isonul si vanzatorul chicotind ca un copil.

I-as fi batut cu drag pe amandoi ca imi incalcau asa cu nepasare toate principiile estetice, imi inchipuiam ca mi-ar fi fost mult mai usor sa apar goala in public decat purtand costumul ala. Am inghitit in sec, am luat unul cu mana tremuranda si i-am platit omului fabuloasa suma de 7,50 lei. Ma gandeam cum o sa fac sa port chestia aia care imi facea pielea sa se increteasca numai daca o atingeam si ochii sa ma doara numai daca o priveam.

Tot drumul pana la Geoagiu a gonit ca un smintit tot razand:

” Stii ca abia astept sa te vad in costumul nou de baie, de aia ma grabesc asa.”

„Ok , zic eu, dar nu cred ca e nevoie sa ne dam viata pentru asta!”

Ignorand chemarile lui insistente „Poti sa vii cand esti pregatita!”,  mi-a luat vreo douazeci de minute in vestiar sa imi spun in gand ca am facut lucruri de zeci de ori mai curajoase decat asta, plus 2 rugaciuni scurte ca sa-mi fac curaj sa intru.

Dar in 2 minute dupa ce am intrat nu imi mai pasa de nimic. Ma simteam minunat in costumul meu de baie de iarna.

Asa ca oricand poti sa-ti fortezi limitele si, mai ales, incercati si voi costumele de baie Vintu Fashion si spa-ul de la Germisara, neaparat in combinatia asta!

Scrie un comentariu

Din categoria Locuri si oameni, Uncategorized

Mama-i dusa-n sat cu doru’, Doru vanatoru’!

Cateodata, cand sunt destule motive sa nu plec departe de Timisoara, merg la Cheveres la padure. Cheveresul se afla la vreo 30 de km de oras si are una din putinele paduri ramase pe aceste meleaguri.

Ce ma face pe mine sa merg acolo? In primul rand imi aminteste de padurile copilariei mele din nordul Gorjului unde si cel mai necajit sat are padurea lui, in al doilea rand de fiecare data reusesc sa schimb fugitiv amabilitati cu o caprioara sau cu un soim ori o veverita, in al treilea rand nu este inca un domeniu foarte vizitat si…bineinteles… nu vreau sa pierd ocazia de o vedea pe prietena mea buna, femeie in toata firea, cum imbratiseaza fericita copaci ca un copil de 4 ani. Este o imagine ce merita tot efortul.

Asa m-am hotarat sa fac si astazi, plusand si un scop nobil, adica salvarea de la pieire sigura a unei Yucca ce de 6 luni se chinuieste sa ma paraseasca si eu nu si nu…trebuie sa-i schimb iar pamantul. Scopul nu este chiar asa de nobil, de fapt e vorba de pansarea orgoliului meu care vrea sa demonstreze ca in casa mea poate supravietui si altceva in afara de un cactus amarat si fara personalitate.Inarmata cu o lopata (din aia mica de masina..ce credeati?!?)si cu doi saci de plastic, mai ceva ca Cioaca intre Rucar si Bran, m-am pornit sa caut mostre de sol care sa readuca verdele in obrajii plantei mele. Nici nu intru bine in padure, ca o Dacie verde se opreste si un… hai sa zicem domn… se iteste hotarat spre noi. Na, imi zic, taman aici l-a apucat si pe asta, strang lopata bine, ma intorc cu spatele ignorandu-l ca sa poata sa-si faca omul nevoile.
-Buna ziua!
-Buna ziua!
-Eu sunt padurarul din zona, ce faceti aici!
-Ingropam cadavre(as fi vrut sa-i zic). Ne plimbam, am zis.
-N-aveti voie, speriati vanatul.
Mie mi se inclestase mana pe lopata si stiam sigur ca si mana prietenei mele se inclestase pe spray-ul paralizant din buzunar, dar zambesc:
-E o surpriza pentru noi, nu e prima data cand venim aici, dar este pentru prima data cand auzim despre asta.
-Da, v-am mai vazut, dar nu e voie, daca vreti veniti cu mine la canton si va arat legea.
Eu  nu sunt amatoare sa-mi arate nimeni nimic, sa ramanem toti cu ale noastre, e mai sanatos asa.
-Nu e voie, imi stricati mie treburile…maine am vanatoare.
-Aha, ok, pot sa iau si eu niste pamant pentru flori.
-Bine, luati.
-Bine, multumesc.
Si s-a dus. Noi nu ne-am dus, am haladuit cam o ora timp in care ne-am intalnit cu un batranel care arunca porumb la mistreti dintr-o caruta. El ne-a intampinat cu „Doamne Ajuta-le!” si cu „Atata va doresc: sanatate!”. Si desi parea mult mai vechi in ingrijirea acestor locuri decat SalvaForestul de mai inainte, nu ne-a gonit din codru.
Acum eu am o nedumerire – doua, stiu ca Ceausescu venea la vanatoare in padurea asta, oare domnul SalvaForest, cand era el gonaciul lui nea’ Nicu a respirat adanc si ceva materialism dialectic sau doar „fonctia” de acum e de vina pentru atat exces de zel si vanatul nu se sperie mai degraba de larma vanatorii decat de doua bezmetice care imbratiseaza copaci?
Atat am sa mai spun: Codru-i frate cu romanul si de 1 Decembrie am fost si eu pe la frate-miu!

Scrie un comentariu

Din categoria Locuri si oameni

Mergem la o cafea la Belgrad?

Cu intrebarea asta m-au intampinat cativa prieteni de-ai mei sambata cand iesisem sa-mi beau cafeaua pe o terasa din  Timisoara.

Sa mergem! Si am plecat.

Trebuie sa va spun ca imi vine sa-mi trag palme singura pentru ca nu am catadicsit sa ma misc pana acum si sa vizitez Belgradul. Un oras minunat si atat de aproape de Timisoara.

Ce-i drept noi am pornit cam tarziu la drum sambata asa ca multe ne-au ramas inca de vazut cu prilejul urmator. Am reusit sa vizitam fortareata Kalemegdan, zona pietonala din centru si catedrala Saborna Crkva.

Spre seara am ajuns in zona Ada Ciganlija unde sunt foarte multe cluburi si cafenele cu muzica live. Am fost la Red Shoes Cafe si ne-am simtit minunat si va spun ca cele doua trupe care performau succesiv pe cele doua scene din club au facut o atmosfera de zile mari. Artisti cu adevarat profesionisti. Cu greu ne-am desprins de acolo pe la 2 si jumatate dimineata pentru a pleca inapoi spre Timisoara. Acum e sigur ca data viitoare o sa ne luam cel putin o noapte de cazare.

Despre sarbi pot sa spun ca sunt foarte sociabili si majoritatea vorbesc limba engleza.

Daca va hotarati sa mergeti cu masina trebuie sa stiti ca viteza legala in afara localitatilor este de 80 de km la ora. Ei o respecta si la 4 dimineata, ceea ce ma face sa cred ca amenzile sunt mari si politistii intransigenti.

6 comentarii

Din categoria Locuri si oameni, Pe 4 roti de buburuza

Sweet Summer Days

Dornici sa evitam aglomeratia dintre Brasov si Bucuresti, am ales sa mergem spre mare pe la Intorsura Buzaului, Siriu, Nehoiu, Buzau, Amara(tabara din clasa a V-a… ce vremuri…), Slobozia, Cernavoda, Constanta, Vama Veche. Drumul de la Intorsura pana la Buzau este foarte frumos si am avut o dimineata ca-n povesti, fericiti ca in sfarsit gradele incep sa urce nu sa coboare ca la Sfanta Ana.

P1020483

Spre Slobozia am simtit dogoarea campiei, m-am bucurat de o piata formata adhoc intr-o intersectie  unde se vindeau pepeni pe nimica toata si mi-as fi dorit sa cumpar cate ceva de la toate mamaitele care te imbiau care mai de care cu roadele gradinii. Partea asta de tara parea toropita de soarele puternic, parca totul era dat in rascopt si fantanile cu cumpana erau mai dese decat copacii. Un desert cu fantani cu cumpana…nu stiu de ce, aparitia lor scheletica nu ma facea sa cred ca ai putea supravietui prea mult in acele locuri.

„Pe o lunga si aspra si stearpa sosea

Era o fantana cu ciutura grea …”

Restul drumului a trecut ca prin farmec si am ajuns la VAMA. Am fost hotarata sa ma bucur de orice,  sa iau partea buna a lucrurilor, asa ca nu are rost sa va povestesc despre ce nu mi-a placut… au fost destule… Va voi spune doar ca e minunat sa stai la cort la doi metri de mare,  sa adormi si sa te trezesti in sunetul valurilor, e minunat sa vezi delfini inotand in tandem la ora 6 dimineata la 5o de metri de tine, e minunat sa te bucuri de cea mai limpede si mai albastra apa de pe litoralul nostru si, mai ales, e minunat ca toate acestea sa fie firesti.

P1020487

P1020501

P1020606

P1020519

P1020650

2 comentarii

Din categoria Locuri si oameni

Tara mea are…

Am fost intr-o mica vacanta despre care nu am avut timp sa scriu pana acum. Am pornit de pe malurile Begai spre Marea cea Mare, tocmai la granita cu vecinii gradinari cu cefe groase, in localitatea cunoscuta si sub numele de Vama Veche.

Mi-am dat seama cat de temerara este initiativa abia cand uitandu-ma pe harta mi se parea ca nu mai gasesc in tarisoara draga o alta diagonala mai lunga decat asta pe care o aveam de parcurs. Asa ca am prelungit un pic  calatoria cu un popas la  Lacul Sfanta Ana, in inima tinutului secuiesc.

Ei si ce simple par lucrurile acum povestite…Drumul a fost cunoscut pana la Sighisoara mea draga, ba chiar pana la Rupea, pentru ca ajunsesem acolo in peregrinarile mele anterioare. Dar de acolo … twilight zone, mai ales ca erau orele 22 trecute fix si se lasase intunericul peste patria draga. Cea mai rapida varianta parea cea pe Racos. Wrong! Cand am facut stanga am intrat pe un drum de tara neasfaltat care ne-a descurajat si ne-a facut sa facem cale intoarsa pana la prima benzinarie, sa cerem sfatul bastinasilor. Zis si facut, numai ca acestia dadeau din umeri si erau cam nehotarati, singurul lucru clar ce ni-l spuneau era sa n-o luam pe Racos (ceea ce deja stiam…) pentru ca drumul este prost si ingust chiar pe malul Oltului. Ok, hai sa ne incercam norocul pe la Maierus. La Maierus ne intampina mare cat o zi de post o pancarta : Drum reparat prin grija Consiliului Judetean Brasov. URAAA! Uite domne’ ca se face treaba in tara asta! Si bineinteles, ca de fiecare data cand se face treaba, trebuie sa se faca si parada cu asta, asa ca pancarta respectiva s-a repetat pe parcursul a 10 km din 200 in 200 de metri. Bineinteles ca alte semne de circulatie lipseau, precum si vreun panou care sa indice directia spre vreo localitate. Am simtit pe umeri greutatea posturii de copilot pentru ca daca as fi dat gres, ar fi urmat privirea ucigasa cu raze X, care sigur m-ar fi dematerializat intr-o clipita. Stiam eu de ce m-am facut sofer…

Am ajuns in Baraolt, de unde lucrurile au redevenit simple, lacul Sfanta Ana era aproape, la fel si miezul noptii.

Rezervatia Sfanta Ana – Tinovul Mohos poate fi accesata usor de oricine. Exista o zona de campare foarte intinsa, iar costurile sunt simbolice : 3 lei cortul si 3 lei masina pe zi. Se poate manca la cabana veche mancare gatita sau la o terasa mai noua sandwich-uri, fireste ca sunt  si vreo trei dughene unde se vand kurtoskalacs.  Vizitarea Tinovului Mohos se face numai insotiti de catre rangeri (3 lei  –  totul e 3 lei…ma rog nu chiar tot), pentru ca in mlastina exista 17 lacuri cu apa neagra ce sunt acoperite in buna parte cu muschi si pot fi adevarate capcane pentru turisti, adancimea lor poate ajunge si pana la 70 de metri. De asemenea ursii sunt obisnuiti ai locului. In rezervatie se gasesc multe specii de plante care au supravietuit din era glaciara, precum si o planta carnivora, „roua cerului”, de dimensiuni foarte mici. Ce mi-a placut foarte mult este grija pentru curatenie a rangerilor care tot timpul patrulau cu saci pentru stransul deseurilor.

P1020420

P1020434

Vremea nu a fost prea stralucita, ce-i drept eram si destul de aproape de polul frigului din tara noastra (Miercurea Ciuc) asa ca dragilor mi-am luat la inceputul lui august un frig  pe cinste. Chiar cand am coborat la lac, nici n-am apucat bine sa facem o baie, sa ne bucuram de apa lui pura, ca a si inceput o ploaia zdravana cu grindina. Si da-i si urca spre cort cu grindina in cap si in picioare cu suvoaiele ce se pornisera prin padure la vale.

P1020449

P1020476

Asa ne-am trezit in alt anotimp si am hotarat ca e vremea sa mergem mai departe.

Va urma…

Un comentariu

Din categoria Locuri si oameni

Land of Choice

Daca ti se face foame duminica seara pe la ora 19 (ce extravaganta!) si te afli undeva in Romania este posibil sa fii intampinat cu dulcea ospitalitate specifica :

„Pai la ora asta? Nici pita nu mai este…”

Perseverent din fire tu poti incerca inca trei pensiuni, unde raspunsul va fi format din variatiuni pe aceeasi tema si aceleasi priviri consternate, de parca numai unor oameni nesanatosi la minte le-ar trece prin cap sa manance duminica seara.

Multumita turismului de weekend si acestor intamplari minunate, m-am hotarat sa imbogatesc industria de conserve si sa imi fac un stoc zdravan de pateu.

NICI O MASA FARA PESTE!

Scrie un comentariu

Din categoria De'ale gurii, Locuri si oameni, Pe 4 roti de buburuza

Unora le place JAZZ-UL

Weekend-ul pe care il asteptam de ceva timp a trecut si nu pot spune ca nu a fost la inaltime. A avut de toate: soare, ploaie, muzica buna, prieteni, munte si…politicieni.

Se pare ca dupa ce premierul Boc a fost intampinat cu oua la Timisoara ai nostri ca brazii nu se lasa. Cred ca au contactat toti microbul de la primul marinar al tarii. Daca domnul presedinte a ajuns asa departe, adoptand comportamentul sau poate ajung si ei…departe… Cum unii fac baie de sezut, altii fac baie de multime. Asa s-a gandit si doamna ministru Udrea, ca ar fi interesant sa apara la Festivalul de Jazz de la Garana. Si nu oricum, in timpul momentului cheie al serii, recitalul lui John Abercrombie. Daca in visele sale  doamna Udrea s-a gandit ca macar un singur spectator nu o va huidui, s-a inselat amarnic.

Am impresia ca bunul simt si decenta nu au fost niciodata mai terfelite de catre politicienii nostri decat in ultima jumatate de an. Da, stiu ca domnul Basescu isi doreste sa fie acest Kennedy adulat de multimi sau acest Obama care isi cumpara singur hamburgeri de la McDonalds, dar sunt oarecare diferente. Si orice ar face, dansului ii lipseste o anumita eleganta.  Tot ce face „gasca” asta, mie mi se pare vulgar si agresiv.

Poti sa faci campanie electorala si elegant. Poti sa vii la un concert/eveniment si daca esti persoana publica, dar vino de la inceput, nu sta ca ursul la poza langa scena si nu da vina pe organizatori si pe proasta lor inspiratie de a te introduce pe unde nu trebuie.

Il admir pe Abercrombie pentru reactia superba: „We will play no matter what the fuck happens!”. Apa trece pietrele raman.

Sper ca ploaia zdravana trimisa de sfantul Ilie sa mai fi spalat putin din greata…

Scrie un comentariu

Din categoria De gandit, Locuri si oameni