Arhive pe categorii: Pe 4 roti de buburuza

Drumurile noastre toate

In spiritul sarbatorii pascale am facut un bine neamului meu apropiat, nu ala romanesc, si am fost acasa weekend-ul trecut.

Si cum nu eram singurul roman animat de sentimente asa nobile, m-am trezit ca depasesc pe soselele patriei toate recordurile posibile vis-a vis de durata unei calatorii de 300 de km. Respectiv 5 ore si jumatate la dus si 7 ore si jumatate la intors.

Le multumesc pe aceasta cale capilor nostri pentru minunatul ritm de melc turbat in care repara soselele. Special thanks celor care (NU) se ocupa de portiunea de drum dintre Drobeta Turnu-Severin si Orsova si celor care nici macar nu au observat ca drumul dintre Bumbesti-Jiu si Tg-Jiu e distrus in proportie de 95%.

Respectele mele!

Scrie un comentariu

Din categoria Pe 4 roti de buburuza

Mergem la o cafea la Belgrad?

Cu intrebarea asta m-au intampinat cativa prieteni de-ai mei sambata cand iesisem sa-mi beau cafeaua pe o terasa din  Timisoara.

Sa mergem! Si am plecat.

Trebuie sa va spun ca imi vine sa-mi trag palme singura pentru ca nu am catadicsit sa ma misc pana acum si sa vizitez Belgradul. Un oras minunat si atat de aproape de Timisoara.

Ce-i drept noi am pornit cam tarziu la drum sambata asa ca multe ne-au ramas inca de vazut cu prilejul urmator. Am reusit sa vizitam fortareata Kalemegdan, zona pietonala din centru si catedrala Saborna Crkva.

Spre seara am ajuns in zona Ada Ciganlija unde sunt foarte multe cluburi si cafenele cu muzica live. Am fost la Red Shoes Cafe si ne-am simtit minunat si va spun ca cele doua trupe care performau succesiv pe cele doua scene din club au facut o atmosfera de zile mari. Artisti cu adevarat profesionisti. Cu greu ne-am desprins de acolo pe la 2 si jumatate dimineata pentru a pleca inapoi spre Timisoara. Acum e sigur ca data viitoare o sa ne luam cel putin o noapte de cazare.

Despre sarbi pot sa spun ca sunt foarte sociabili si majoritatea vorbesc limba engleza.

Daca va hotarati sa mergeti cu masina trebuie sa stiti ca viteza legala in afara localitatilor este de 80 de km la ora. Ei o respecta si la 4 dimineata, ceea ce ma face sa cred ca amenzile sunt mari si politistii intransigenti.

6 comentarii

Din categoria Locuri si oameni, Pe 4 roti de buburuza

Stele verzi

Seara trecuta am cautat un loc in afara orasului de unde sa vad ploaia de stele. Fenomenul are loc in fiecare an in luna august si nu e prima data cand imi sucesc gatul dupa el. Si cum stiam ca orasul nu este cel mai bun loc pentru a observa meteorii, m-am grabit sa il parasesc.

Dupa indelungi cautari am gasit la vreo 15 km de Timisoara un drumeag intre doua lanuri de floarea soarelui, cu o bucata de cer senin deasupra. Pentru ca restul cerului era partial acoperit de nori si partial acoperit de poluarea orasului. Din nefericire (nu pentru mine, ci pentru ei) nu eram singura care gasise drumeagul respectiv. Asa ca am reusit sa rezolv lucrurile. Oamenii, care venisera nu pentru ploaia de stele ci poate pentru ceva focuri de artificii, au ales sa plece. Iar eu am vizionat incantata vreo jumatate de ora stelele, apoi rapusa de frumusetea lor, m-am indreptat agale spre casa.

Vreau pe aceasta cale sa imi cer scuze pentru aparitia inoportuna si sa asigur pe toata lumea ca daca, pe viitor, mai apar in locuri si la momente nepotrivite  sunt destul de discreta si promit ca nu imi voi lipi nasul de parbrizul nimanui.

Deviza mea este:

IF THE VAN’S A ROCKIN’, DON’T COME A KNOCKIN’!

Scrie un comentariu

Din categoria Pe 4 roti de buburuza

Land of Choice

Daca ti se face foame duminica seara pe la ora 19 (ce extravaganta!) si te afli undeva in Romania este posibil sa fii intampinat cu dulcea ospitalitate specifica :

„Pai la ora asta? Nici pita nu mai este…”

Perseverent din fire tu poti incerca inca trei pensiuni, unde raspunsul va fi format din variatiuni pe aceeasi tema si aceleasi priviri consternate, de parca numai unor oameni nesanatosi la minte le-ar trece prin cap sa manance duminica seara.

Multumita turismului de weekend si acestor intamplari minunate, m-am hotarat sa imbogatesc industria de conserve si sa imi fac un stoc zdravan de pateu.

NICI O MASA FARA PESTE!

Scrie un comentariu

Din categoria De'ale gurii, Locuri si oameni, Pe 4 roti de buburuza

Despre frustrari

Cum mie nu imi sta deloc bine cu statul, am hotarat sa ma pun in miscare astfel ca in weekend-ul trecut am plecat spre Garana –  Trei Ape. Sa scap de oras, sa vad verde in fata ochilor si, bineinteles, sa  imi fac incalzirea pentru festivalul de Jazz .

Zona Valiug,  Semenic, Garana, Trei Ape este una foarte frumoasa si linistita mai ales cand nu sunt evenimente organizate in zona. Asa ca nu mica mi-a fost mirarea ca la 5 dimineata, pe malul lacului, urla Guta de maimuta sau alt nefericit din asta care se exprima prin manele, ca astia toti sunt nefericiti din nastere, au dusmani si ii parasesc gagicile.  Ce sa fac? Mi-am tras sacul de dormit pe cap si am incercat sa ma linistesc la gandul ca in doua saptamani va rasuna acolo domnul John Abercrombie.

Pe langa vajnicii ascultatori de manele, au mai fost si alti galagiosi acolo: motociclistii. Majoritatea erau din Germania si au rascolit padurea cu KTM-urile lor. Se pare ca la ei nu mai au voie sa se dea prin paduri. De fapt si la noi exista o lege care interzice accesul cu motociclete si ATV-uri in ariile naturale protejate.

La plecare am avut parte de un episod sa zicem cel putin funny. Fiind duminica foarte multa lume cobora de pe munte si cum Buburuza mea nu are stare tot ca mine, ne-am apucat sa depasim colegii de trafic.  Si asa  am ajuns din urma Dubita Nervoasa. Nenea soferu’ Dubitei, cand a vazut el ca il depaseste o femeie, a turbat. Pana aici, si-a zis el apasand dement acceleratia si arucandu-se furibund in curbe cu tot cu masina. Si alerga sarmanul de ziceai ca de asta depinde viata lui…sau moartea. Ce nu stia bietul sofer este ca subsemnata si-a facut ucenicia intr-ale volanului pe defileul Jiului si mananc pe paine curbe din astea pe care incerca el disperat sa le biruie. Asa cum sta bine soferului de duba, dupa ce l-am depasit, nenea tot nu s-a linistit si a continuat pentru catva timp sa se tina scai. Sper ca avea saci de cartofi si nu pasageri in duba. Si ii propun o terapie de control a furiei. Promit ca ii fac reducere.

2 comentarii

Din categoria Pe 4 roti de buburuza

Cetati Transilvane

Dupa multa cazna si doua saptamani din viata mea gen : „Can I trade this life here with what’s behind door number 1…”  Cand aproape renuntasem la idee si mai mai  ca as fi urmat sfatul unui binevoitor de a ma tolani frumos pe malul Timisului (stiti voi…mici, bere, manele, exact genul meu de distractie…), am reusit in sfarsit sa pun in practica in weekend-ul trecut itinerariul cu bisericile fortificate si cetatile din jurul  Sighisoarei. Astfel mi-am demonstrat inca o data ( se pare ca mai era nevoie) ca incapatanarea de a face lucruri si de a ma pune in miscare exact in momentele cand ma trage inima cel mai putin este de fapt solutia mea de a face fata.

Prima oprire a fost la Seica Mica, unde am ajuns in jurul pranzului. La tara sunt momente in zi cand viata se opreste pe loc, iar timpul capata o consistenta vascoasa si abia se scurge pe ulite. Intr-un astfel de moment ne-am nimerit noi in Seica Mica. Nimeni pe ulite, pustiu si un soare arzator ce te lovea in crestet. Poarta bisericii era inchisa, ca doar de aia este fortificata sa nu intre oricine cand vrea acolo. Ce-i drept era un afis, dar in germana, adica „geaba”… Dar salvarea nu intarzie sa se arate dinspre o caruta ce venea indrazneata spre noi. Cei doi falnici conducatori ai atelajului erau unul mai „vesel” decat celalalt si din nefericire pentru noi, doar cel mai vesel dintre ei stia la cine este cheia. Asa ca du-te si cauta a treia casa pe dreapta cu poarta verde…care nu-i. Intoarce-te si uita-te lung la ulitele prafuite si roaga-te sa mai apara careva. Ceea ce se si intampla, tot vesel, dar de data asta coerent. Casa era pe stanga si avea poarta rosie. Ne-a iesit in cale sotia grijulie, care s-a asigurat ca avem intentii serioase inainte sa-l trimita pe domnul paznic sa ne ajute. Printre putinii sasi ramasi inca pe meleagurile noastre, a fost mandru sa ne povesteasca despre biserica-cetate.

DSC_0010

Urmatorul popas Biertan.

DSC_0082

DSC_0036

Apoi Sighisoara.  Fermecatoare cum o stiam…

DSC_0133

DSC_0275

DSC_0157

DSC_0361

Am plecat spre Saschiz.

DSC_0463

Ultima pe lista cetatea de la  Rupea.

DSC_0389

Pe drumul de intoarcere am facut popas la Danes unde este un han si o pensiune cu pauni, struti si cai. Ne-am infruptat din specialitatile locului: rulou din piept de pui cu prune uscate, cartofi fripti si ciuperci pane. Portiile sunt imense si o sa aveti surpriza unor preturi decente.

2 comentarii

Din categoria Pe 4 roti de buburuza

Amenintarea fantomei

Cum in weekend-ul trecut am umblat bezmetica pe strazi pe la evenimente artistice, iar zilele urmatoare au fost o delectare pentru neuronii mei astfel incat numai dupa ora 22 am reusit sa ajung acasa, am pierdut contactul cu realitatea. Asa ca de dimineata, cand am vazut (da, ma mir si eu cum) aprins pe bord beculetul ce indica lipsa combustibilului, am incremenit. Oare de cand este aprins? Oare ajung pana la prima benzinarie? Oare mai au sandwich-uri cu omleta la OMV?

Pana prostului e lucrul pe care mi-l doresc cel mai putin ca femeie in trafic. Imi rasunau in urechi vorbele lui Tata:

„Ramule (clar  si-ar fi dorit sa fiu baiat), vezi ca asta nu-i ca Dacia tata, sa ramai cu ea in drum ca n-ai benzina, sa vin eu cu PET-ul de 2 litri si sa porneasca la prima cheie, ca si cum nimic nu s-a intamplat!”

Tine minte Tata de cate ori a venit el sa „save the day” cu PET-ul. Deoarece in urma cu ceva timp aveam un PAPUC cu reale caracteristici de gipan. Adica acu’ ieseai din curte cu rezervorul jumate si cat reuseai sa clipesti si sa schimbi a doua – zdranc – cadea acul lesinat la empty.

Toate astea nu m-ar speria prea tare. Pentru ca orice fata are incredere in tatal ei. Dar deh… al meu e la 300 de km departare si i-ar lua ceva timp sa ajunga la mine cu PET – ul fermecat.

2 comentarii

Din categoria Pe 4 roti de buburuza