Arhive pe etichete: Timisoara

Io unde votez???

Patrunsa de spiritul civic am alergat duminica trecuta spre un centru de votare…mai bine zis m-am dus agale pe la 19: 00 la vot…alergatul a venit mai tarziu. Cum nu am bulentin de Timisoara, trebuia sa votez la una din sectiile speciale. Zis si facut. M-am dus la gara. Pe peron  era o coada imensa pe patru randuri. Lumea tremura de frig si se hlizea de intamplare si de cei care soseau, ca si mine, abia la ora aia si isi adunau fetele cazute pe jos cand dadeau cu ochii de puhoi.

Hmm zic eu…Hai la aeroport! Crezand ca sunt mai treaza la minte decat altii…Ce sa vezi, la aeroport acelasi spectacol, dar de data asta macar nu inghetai de frig… coada era in interior. M-am asezat tacticoasa la coada, zicand ca intr-o ora sigur ajung si eu sa pun stampila. N-a fost asa. Am stat o ora si un sfert la coada, votarea s-a inchis si m-am dus nervoasa acasa. Am sunat-o pe mama de pe drum sa imi spun of-ul. Si dupa ce ma pornesc eu ca o furtuna cu fulgere si trasnete: ca a fost prost organizat, ca erau prea putine cabine de vot, ca tinerii membri ai comisiei strambau din nas cand le cereai declaratiile pe proprie raspundere de parca le cereai luna de pe cer, ca tot ‘mnelor se plangeau ca nu au fost de dimineata la toaleta, de parca mie nu mi se intampla asta in fiecare zi la lucru…si tot asa…in final am rasuflat usurata … Si atunci s-a intamplat…m-a luminat MAMA:

„Ai fi putut sa te duci mai devreme la vot!”

Anunțuri

5 comentarii

Din categoria Ai mei

Ne vedem joi

Ca tot uit sa zic… In fiecare joi de la ora 22:00 in DUBLIN, langa Piata 700, trei menestrei, dintre care unul prieten bun :), „canta si ne incanta”, vorba lui Ursulescu, live.

Haideti si voi!

2 comentarii

Din categoria Cu si despre prieteni

Pisica turista

Intr-o dupa amiaza calda de septembrie, anul trecut, am vazut urmatorul tablou in piata Unirii din Timisoara :

Imag004

Anul acesta la Vama Veche, ce sa vezi :

P1020514

Eu cred ca pisica noastra s-a hotarat sa calatoreasca.

2 comentarii

Din categoria Timisoara

Weekend pe strada

In weekend-ul trecut ma hotarasem sa fac un popas in mandra Sighisoara si de acolo sa pornesc un traseu spre bisericile fortificate si cetatile transilvane din zona. Vremea avea alte planuri cu mine. Ea si-a zis ca nu ar face bine sanatatii mele mintale aceasta incursiune in timp si spatiu, asa ca de ce sa nu fie frig si  sa ploua. Bineinteles ca este mult mai bine sa stai in casa si sa sa te uiti pe fereastra la ” one too many wasted sunsets”.

Asa ca am ramas in Timisoara gandindu-ma cum sa evadez macar in timp daca nu pot si in spatiu. Si uite ca se poate, Carturesti-ul a livrat timp de trei zile arta pe strada – STREET DELIVERY – . Strada Mercy a devenit poarta spre o alta dimensiune in care artistii s-au manifestat prin proiectii, dezbateri, jam session, teatru, expozitii, concerte, ateliere de pictura, fotografie si hand-made. Am respirat aerul colorat si vesel si m-am bucurat ca un copil cand am vazut baloanele de sapun ce pluteau desupra librariei.

Am profitat de intrarea libera la Muzeul de Arta pentru a vizita Expozitia de pictura si grafica europeana (scolile italiana si flamanda): Regina Cleopatra in Palatul baroc. Ma asteptam ce-i drept  la mai mult de un tablou si doua gravuri, mai ales ghidandu-ma dupa marimea banner-ului ce flutura pe un sfert din fatada muzeului.

Invitatie_baroc

Gandindu-se la „greutatea” celor trei femei: Cleopatra, Salomea si Juditha organizatorii s-au oprit  aici. Oricum este destul de indraznet sa inghesui toate aceste personaje intr-un hol.

In seara de final a  Street Delivery Razvan Mazilu s-a vandut in strada in ritm de cabaret, imagine mult mai dulce decat cea pe care am vazut-o vineri seara in Remember, unde agresivitatea vizuala gothica a fost la ea acasa.

Jongleriile cu foc de la final au inlocuit atat de natural pompoasele focuri de artificii cu care ne orbesc alesii nostri locali de obicei.

Un eveniment reusit.



2 comentarii

Din categoria Timisoara

Un rau necesar

APA IMBUTELIATA

Exista unele lucruri pe lumea asta care desi sunt considerate de majoritatea ca fiind rele, sunt totusi general acceptate ca fiind necesare. As indrazni sa enumar cateva: scoala, casatoria, apa calda…etc…

Sa vorbim astazi despre ultima dintre ele:  APA CALDA.

Apa este o substanta chimica, H2O, indispensabila vietii. Pe Pamant ea, exista in diverse forme: lichida, solida, gazoasa. Gandindu-ne numai ca 72% din corpul uman este apa, ne putem da seama cat de importanta este aceasta pentru  noi.

Asta este Apa Buna. Apa calda se pare ca este Apa Rea. Multi semeni de-ai nostri ne amintesc asta in fiecare zi in tramvai, la coada la minunatele institutii ale Statului (degeaba) sau chiar pe strada.

Daca te-ai trezit ieri dimineata si cu ochii carpiti de somn te-ai dus la baie, ti-ai varit periuta de dinti in gura, dupa ce in prealabil ai bagat-o in ochi. Daca apoi teleghidat dai drumul la dus, si astepti sa se incalzeasca apa. Daca observi cu ingrijorare ca nici dupa 15 minute nu se intampla asta (a fost cea mai lunga spalare pe dinti din viata mea). Daca te intrebi daca, nu cumva, era afisat ceva la avizier vis-a vis de acest aspect si iti raspunzi cu ciuda, dupa ce ai coborat in halat la parter sa te asiguri, ca nu , nu era afisat nimic. Dupa ce te intalnesti cu vecinul de la 1 care te lamureste ca se lucreaza in tot orasul  si pana seara la ora 20:00 nu va fi apa calda. Daca ai plecat bombanind dupa ce ai facut dus cu apa rece, dar macar te-ai trezit. Daca, dupa o zi de munca ajungi la ora 21:00 acasa, cu speranta ca ai lasat suficient marja de o ora ca sa fii sigur ca a venit. Daca ai dat drumul la robinet cu o emotie egala celei a  primei intalniri cu iubitul/iubita. Daca ai asteptat inca o jumatate de ora cu rugaciuni in suflet si promisiuni in glas, si tot rece era apa….

Inseamna ca locuiesti in Timisoara, jumatatea  mea de oras.

Imagine   http://mediu.scienceline.ro

3 comentarii

Din categoria Timisoara

Romanii si Guinness-ul (cartea, nu berea)

Desi ziua mea a inceput destul de prost, cu o invidie spontana vis-a-vis de lifturi…  De ce nu pot si eu domne’ sa-mi pun de gat o placuta cu „OUT OF ORDER” astfel incat sa nu mai fiu nevoita sa fac nimic in ziua respectiva.

Totusi lucrurile au inceput sa se lumineze cand am ajuns in jurul pranzului in Piata Operei. Plecasem in pauza de masa, cand am observat o multime de adolescenti cu umbrele, desi era soare la ora aia. E clar, m-am gandit, nu am luat de unde trebuie sau poate am halucinatii de la foame…mai stii! Imi intreb putin nedumerita prietenii: ” Si voi vedeti ce vad eu?”  M-au linistit, era pentru pentru Guinness Book , cel mai sincronizat dans din lume, parada absolventilor de liceu din cadrul manifestatiei traditionale europene Dance with Europe.

Am observat ca noi romanii avem nevoie de confirmari de tot felul. Poate si de aceea pe strazile noastre circula cele mai noi, cele mai scumpe si cele mai mari  masini din Europa. Desi nu ne aflam nici pe departe printre cei mai avuti cetateni ai continenetului.

Si ce confirmare mai mare poate fi pe pamant decat sa intri in GUINNESS BOOK OF RECORDS . Bine, eu ma pot gandi la cateva…

Deci pe langa recordurile: cel mai lung carnat din lume, cel mai mare tort , cel mai mare gulas , vom avea si cel mai sincronizat dans din lume (macar asta nu e de mancare).

Eu una sunt profund impresionata si putin tematoare in ceea ce priveste cariera baietilor de la 3 Sud Est.

Un comentariu

Din categoria Timisoara

Daca e miercuri si ploua…

big-umbrella

Astazi mi-am inceput ziua cu un adorabil telefon de dimineata:

„Ce faci? Dormi?”

„Da…”, spun eu buimaca, mirandu-ma ca nu numai de catre MAMA si nu numai duminica sunt trezita cu vreo jumatate de ora inainte de ora decenta la care ma trezesc de obicei, adica 08 :00 AM.

„Aaa, daca dormi, lasa. Vorbim mai tarziu!”

„Aaa,  deci nu-i o urgenta?” zic eu, un pic stresata ca mi-am permis aroganta de a dormi la ora aia.

„Nu, nu! Dormi…vorbim mai tarziu!” zice vocea si se precipita sa inchida.

Faaaaaaain! In afara de faptul ca mi-a fost zdruncinata teoria conform careia MAMA a invatat sa imi telefoneze la ore minuscule dimineata si sa ma intrebe  daca dorm ca o parte a programului de tranning de la SCOALA DE MAME (o sa revin asupra acestui aspect cu alta ocazie).  Ce fac acum? Eu daca ma trezesc, nu mai pot adormi indiferent ce cantece de leagan imi sunt susurate la ureche. Deci ma iau de brat si imi zic hai sa incepem ziua asta frumoasa mai devreme.

Te-ai gasit, ziua asta frumoasa era chiar urata bine cand m-am uitat pe fereastra. Ploua! O sa fie foarte frumos in oras cu masina! (Nu stiu la altii cum e dar in Timisoara toata lumea  se deplaseaza cu automobilul din dotare atunci cand ploua.) O sa stam toti blocati in trafic si o sa ne zambim prin geamurile putin aburite si printre picurii de ploaie. Si nimeni nu o sa stie ce ne soptim de fapt printre dinti.

Si, bineinteles ca am treaba in centru, si desigur ca nu gasesc loc de parcare asa usor, dupa vreo jumatate de ora de invartit in cerc si vreo 2 reguli de circulatie incalcate, observ la orizont un „gipan” cat China si poporul rus impreuna, care incerca sa isi scoata dosul expandat dintre alte doua masini. Aha, imi zic, stiam eu ca miercurea e ziua mea norocoasa. Semnalizez bucuroasa si ii las un loc generos sa poata iesi monstrul. Monstrul era mai lent, probabil nenea de la volan nu-l conducea de multa vreme si isi lua o marja cam de un metru fata de tot ce era in jurul lui, si erau multe.  Dupa vreo 7 manevre ale gipanului si vreo cativa neuroni sucombati de ai mei (morti prin supraincalzire ) ca ii tot faceam semne ca are loc, reuseste nenea sa se puna cu Moby Dick-ul pe drum drept. Eu fericita dau sa intru in locul lui. Ce credeti ca se intampla? Un BMW se infige in minunatul loc de parcare pe care il asteptam cu disperare.

AND THE DAY IS STILL YOUNG!

Imagine:

http://www.neatorama.com/2006/06/22/aleksandra-mirs-big-umbrella/

2 comentarii

Din categoria Pe 4 roti de buburuza